Scurtă radiografie a unei vacanţe divine

Aş zice că mai toate excursiile în care am mers au fost faine. Există câteva din care m-am întors şi am decretat, la acea vreme, că au fost cele mai reușite. Dar revenind din Italia am decis că mai bine de atât cu greu se poate. Am fost plecată nouă zile. Probabil cel mai complex şi lung traseu de până acum.

Cu avionul până la Pisa, apoi trenul spre Cinque Terre, cu Riomaggiore, Manarola, Vernazza, Corniglia şi Monterosso al Mare, apoi trenul spre Siena, apoi maşina spre zona rurală din Toscana, cu Pienza, Montalcino, Montepulciano şi San Gimignano şi, la final, Florenţa.

În planul iniţial mai exista şi Lucca, în drumul spre Siena, dar planurile sunt făcute pentru a fi date peste cap. Pentru că am avut parte de o grevă feroviară. Chipurile începută la 9 şi ţinând până la 17. Ce ar trebui să ştiţi despre grevele în stil italian este că teoretic trenurile nu circulă, dar practic poate da, poate nu, poate sunt întârziate, poate anulate, a, nu stai că iar circulă. Iar apoi când se face 17 şi ar trebui să se încheie, continuă în acelaşi registru. Aşa că am aşteptat prin gări, am schimbat peroane, am fixat cu privirea panourile cu situaţia trenurilor până la epuizare, ne-am certat cu conductori, am ameninţat cu plângeri, am mers cu Frecciabianca cu bilet de tren mai ieftin şi cu frica în sân, am dezvoltat intoleranţă la replica “Attenzione” şi aversiune la termenul “Sciopero”, am pus muzică pe telefon şi am dansat prin staţia din Empoli ca să ne treacă timpul mai repede şi într-un final am ajuns şi la destinaţie. Asta ar fi ziua cu peripeții. Mă rog se mai adaugă furtul unui portmoneu în gara din Pisa. Nu a fost al meu, altfel probabil că nu aș mai fi declarat că am avut parte de vacanța perfectă. Oricum de reținut și treaba cu “Attenzione ai borseggiatori” mai ales prin gări.

Dar, mă rog, aproape că nici nu mai țin minte aceste incidente, pentru că, în rest, am avut parte de o grămadă de experiențe geniale, de momente de uimire și gură cască de cât de frumoase pot fi anumite lucruri, de conversații cu oameni faini, multe felii de pizza și conuri de gelatto. Mă gândeam că nouă zile o să fie poate prea mult și îmi făceam oarecare griji despre cum aveau să meargă treburile. Nu a fost deloc cum mă așteptam. A fost muuult mai bine. Infinit mai bine. Nemaipomenit de bine. Eu una cel puțin, nu m-aș mai fi întors acasă. Italia este ceva de vis, iar în Toscana, deși nu este foarte mare, sunt atâtea frumuseți de văzut încât nu te poți sătura cred niciodată cu adevărat.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s