Pisa. Un soi de aperitiv toscan

La Pisa am ajuns pe întuneric, într-o vineri seară. E un orășel mic, îmi spusese mai toată lumea. Nu prea e nimic de văzut în afară de turn. Aveau dreptate, până la un punct. Pentru că turnul este parte a unui ansamblu destul de impresionat, alături de catedrală, baptisteriu și cimitir. Ce este foarte fain este că toate clădirile astea albe și impresionante sunt așezate pe un gazon minunat de verde și bine întreținut, iar impresia generală oferită este una de prospețime, curățenie și calm. Sau, mă rog, asta am simțit eu când am mi s-au arătat cu toate în fața ochilor pe la miezul nopții, sub cer cu stele, în sunete de țâșnitoare și aproape complet nepopulate. Este cu totul altceva decât ceea ce se petrece în timpul zilei, când hoardele de turiști invadează totul și mișună ca furnicile pe iarba verde.

Dar, într-adevăr, în afară de Campo dei Miracoli, pentru că așa se numește destul de inspirat această zonă a orașului, altceva nu prea mai e de admirat în Pisa. Există ceva străduțe simpatice, piațete animate și clădiri frumoase. Dar în maximum jumătate de zi, poți trece în revistă cam tot ce este notabil și porni mai departe. Este numai bun ca punct de pornire pentru alte destinații, mai ales că ai zborurile WizzAir care te lasă fix aici și de la aeroport ajungi în centru în 10 minute, și ca deschizător de apetit pentru alte minunății din Toscana sau din zona de coastă. Noi am plecat spre Cinque Terre.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s