Stockholm. Introducere.

Trebuie spus că în viața mea nu am așteptat cu mai multă nerăbdare o vacanță cum am așteptat Stockholmul acestei veri. Motivul este cât se poate de simplu. Urăsc căldurile extreme, iar simpla idee că voi scăpa de temperaturile anunțate de peste 35 de grade făcea din capitala nordică un adevărat rai pe pământ. Tot verificam prognoza și mă minunam la gândul unor maxime de 22 de grade și minime de 10.

Mai greu a fost cu bagajele. Stând eu la mine în casă și topindu-mă de căldură, aproape că nu reușeam să vizualizez posibile combinații vestimentare care să nu implice papuci și rochițe fâlfâitoare și subțirele. Am încercat însă să gândesc la rece și am trântit refractară într-un mare geamantan o grămadă de lucruri de primăvară-toamnă. Și am plecat spre nord.

Vremea. Ne-am coborât din avion sub un cer noros și am luat autobuzul spre oraș. Pe drum s-a dezlănțuit o mare furtună care a durat, să zicem, 10 minute, iar în Stockholm am ajuns jumătate de oră mai târziu la un cer perfect albastru asezonat cu albe pufoșenii. Cam așa începea caruselul meteo. Pentru că am descoperit că prognozele nu-s bune de nimic în zona asta, iar vremea se schimbă până te amețește. În principiu, dacă plănuiești să pleci de acasă dimineața și să revii seara, trebuie să ai la tine de toate, să fii pregătit să pui și să scoți de pe tine în mod continuu. E posibil să fie un soare care să-ți pârlească nasul, este posibil să bată un vânt care să-ți dea dureri de cap, este posibil să plouă mărunt sau să te confrunți cu condiții optime. Oricum ar fi, instabilitatea este mare. Dar ce-mi pasă mie?! Cât timp termometrul nu arată mai mult de 22-23 de grade, io-s fericită nevoie mare.

Transportul. Totul este foarte bine pus la punct și organizat, așa că te poți plimba în voie prin oraș și prin zonă după cum dorești, cu autobuz, tramvai, metrou, feribot, tren şi chiar un tramvai de epocă. Contra cost desigur. Iar costul e destul de ridicat. Noi ne-am luat un Stockholm Card cu care ai acces liber mai peste tot în “județ” și intrări pe la cam toate muzeele. Am dat pe el 1150 SEK, adică vreo 125 de euro, și era valabil 5 zile. Altfel, un card de transport pe 7 zile este 320 SEK. Fără el am fi fost terminate probabil, la câte chestii am avut de văzut și la cât am avut de alergat. Lucrurile sunt, în general, bine conectate și sincronizate, așa că dacă ai în mână o hartă a liniilor de transport şi o orientare în spaţiu decentă ar trebui să te descurci fără probleme. O chestie bună este că nu e mai niciodată aglomerat. Am tot stat și ne-am întrebat cu ce circulă oamenii ăștia. Mașini nu-s foarte multe, biciclete nici ele ca în alte părți, iar prin metrouri și autobuze găsești aproape mereu un loc liber să stai.

Mâncarea. Nu-mi pot da seama dacă a fost de vină schimbarea bruscă de temperatură sau aspectul desăvârșit al mâncărurilor, dar ne-am confruntat cu un apetit teribil în Stockholm. De la micul dejun bine pus la punct de la hotel, unde am descoperit miracolul untului sărat și al pâinilor locale, până la cofetăriile atrăgătoare, servind tot soiul de cinnamon and cardamom buns frumos mirositoare și la restaurantele cu ferestre deschise către stradă, în care lumea se delecta cu diverse delicii extravagante. Chiar și prin supermarketuri dădeai peste tot soiul de minunății ce-ți furau privirile care mai de care. A fost tare greu, trebuie să mărturisesc. Dacă nu ar fi fost prețurile mari spre prohibitive și capacitățile totuși limitate ale stomacului propriu, probabil că aș fi mâncat în continuu.

Oamenii. Ei bine, oamenii. Oamenii sunt foarte frumoși. Sunt mai toți blonzi, cu ochi albaștri, exact așa cum îmi plac mie. Mai mulți bărbați arătoși  pe kilometru pătrat ca la Stockholm eu una nu am zărit. Cam asta e cu aspectul exterior. Problema vine la comportament. Nici nu știu cum să zic ca să nu pară aiurea. În primul rând, oamenii nu-s extrem de amabili. Ni s-au făcut tot soiul de observații, gen “Nu te așeza aici, e loc pentru persoane cu handicap” (într-un autobuz aproape gol) sau “Nu stați cu sandvișurile voastre la masa asta, e doar pentru clienții cafenelei”.  Trecând peste amabilitatea variabilă, am rămas complet stupefiată să descopăr și îmi pare tare rău să o spun, că mulți dintre suedezii cu care am intrat în contact nu erau tocmai străluciți. Adică, ce mai încolo și încoace, practic incompetenți. Ni s-a întâmplat de n ori să întrebăm ceva, nu foarte greu, și să fim fixate cu priviri complet descumpănite și să ni se dea răspunsuri gen “Ăăăă, nu știu” sau “Poate că e așa, dar nu sunt sigur, hmmmm, încercați încolo, dacă nu pe dincolo sau poate pe aici.” Ne-am luat câteva țepe bune, până să ne prindem că nu prea te poți baza pe nimic din ceea ce-ți spun oamenii ăștia și mai bine de descurci singur. În concluzie, ai cu ce să-ți clătești ochii din plin, dar cu mintea mai ușor.

Orașul. Orașul este destul de mare. Mai mare decât mă așteptam oricum. Mai mare decât Copenhaga, cu care am tot avut tendința să-l compar. Este format din 14 insule, dar bineînțeles că nu le-am văzut pe toate. Gamla Stan și Riddarholmen formează centrul vechi, cu străduțele înguste și casele colorate, magazine de suveniruri, cafenele, restaurante și majoritatea turiștilor. Södermalm e insula din sud, mai întinsă și aerisită, care oferă o vedere superbă asupra centrului vechi, iar pe undeva pe lângă metroul Slussen, găzduiește multe cluburi, cafenele și locuri de ieșit și socializat. Djurgården este insula mare și verde din est, fiind practic, un imens parc, presărat cu ceva muzee importante. Norrmalm, este partea centrală, nodul transporturilor, cu un aspect destul de modernist și office, cu multe magazine și artere comerciale. Östermalm este cartierul bogat al orașului, cu clădiri luxoase, boutique-uri elitiste și un vibe de ansamblu total  extravagant. Asta ar fi ce am reușit noi să vedem, pe scurt, dar a fost suficient ca să ne dăm seama că Stockholmul oferă o mare varietate din toate punctele de vedere.

Despre cazare. Am stat la Hotel Hellstens Malmgard. La 100 de euro pe noapte camera cu mic dejun, eu zic că am avut parte de un preț foarte bun pentru condițiile excelente și apropierea relativă de centru (30 de minute pe jos sau 5 până la metrou și alte 10 minute cu el). Hotelul aducea mai mult a bed&breakfast, fiind așezat într-un vechi conac, foarte frumos renovat, extrem de curat, cochet și liniștit. Este un punct de plecare și mai ales de revenire perfect.

Mai multe detalii în Cuprins și în Încheiere.

Documentarea fotografică s-a făcut cu un aparat Canon Eos 100D, pentru care le mulțumesc celor de la Canon Romania.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s