Stockholm. Încheiere.

Lăsând la o parte Stockholm Cardul, există o sumedenie de alte chestii pe care le poți face în orașul ăsta și fără să respecți programe sau să plătești taxe de acces. Și, privind retrospectiv lucrurile, aici se regăsesc probabil cele mai faine momente și experiențe, pentru că ele sintetizează cel mai bine starea generală pe care ți-o dă capitala Suediei.

În primul rând, metroul din Stockholm este un soi de mare muzeu al subteranelor. Există câteva stații pictate și aranjate absolut demențial, prin care am pierdut ceva vreme uimindu-ne și pozându-le. Am concluzionat că top 3 este format din T-Centralen, cu minunații ei pereți albaștri, pictați așa chipurile pentru efectul calmant pe care al putea să-l aibă asupra călătorilor, Solna Centrum, cu dualitatea roșu-verde, care pe mine m-a dus cu gândul la Roșia noastră Montană și pare-se nu eram departe de adevăr pentru că se referă la industrializare suedeză și distrugerea mediului, și Stadio, un soi de odă în curcubee adusă jocurilor olimpice, care, normal, pe mine m-a emoționat maxim. Am mai văzut Kungsträdgården, cu modelul arlechin în roșu, verde și alb-negru, Hötorget, stația la care se face referire sub numele de “baia” datorită faianței bleu ce acoperă pereții, și Rådhuset, cu pereții cărămizii și aspectul de imensă peșteră. Oricum e o plăcere să călătorești cu metroul, mai ales că, spre deosebire de alte mari orașe prin care am mai umblat, aici nu există aglomerația obișnuită. Ok, poate la T-Centralen. Dar, oricum, metroul este mai mereu liber, întotdeauna găsești un loc să stai, programul se întinde la 05 la 01 și peste tot sunt scări rulante și lifturi, lucru util când ești super terminat de la cât ai umblat sau cari după tine bagaje.

Insula Djurgården sau insula regală e o oază verde așezată în mijlocul orașului. Pe alocuri pădure sălbatică prin care să te pierzi, pe alocuri zonă cu gazon perfect tuns și aranjamente florale atent studiate, este vizitată atât de localnicii ieșiți la alergat sau plimbare, cât și de turiștii ocupați cu explorarea diferitelor atracții ce o populează. La flora variată se adaugă și o faună interesantă. Pe lângă tot felul de zburătoare lacustre am zărit, spre mare noastră uimire, chiar o căprioară. Undeva în centrul parcului se află Rosendal Trädgård, o grădină publică așezată în plin oraș, în care se cultivă, bineînțeles bio, fructe și legume de toate felurile. Mai există acolo și o livadă amenajată ca spațiu de joacă și recreere și niște foste sere transformate în cafenele și zone de socializare, formând împreună unul dintre cele mai faine spații publice pe care le-am vizitat vreodată.

Östermalm merită cu siguranță o vizită aprofundată. După cum spuneam, este cartierul mai luxos al orașului. Obișnuitelor blocuri le țin locul aici niște clădiri cu arhitectură superbă, la interiorul cărora am zărit apartamente ca-n reviste, decorate care mai de care cu opere de artă, candelabre de cristal și tot felul de minunății menite să-ți încânte ochii în zile lungi și întunecoase de iarnă ale nordului. Pe lângă zona de locuințe există și câteva artere pietonale, care își etalează magazinele mici și cochete stil boutique și terasele îmbietoare. Vrăjite de aparențe am intrat la Fabrique, unde am mâncat posibil cel mai bun brownie ever, dar și lângă, la Androuet, unde am degustat niște brânze de ne-au înnebunit papilele gustative. Și când credeam că e cazul să ne potolim cu deliciile culinare am dat peste Saluhall, locul despre care citisem că este un food mecca al orașului și care ne-a bulversat complet cu toate delicatesele înșiruite pe rafturi și prin vitrine. Atât de tare ne-am speriat că am fi putut fi luate de val, cheltuindu-ne toți banii acolo, încât am fugit repede la Coop-ul de după colț, unde ne-am încropit câte o salată de la salad barul perfect aprovizionat și teribil de variat și ne-am potolit foamea într-o manieră decentă și adecvată portofelelor noastre (la 11 sek/100 de grame, pentru 50 sek am mâncat pe săturate).

Gamla Stan este inima și ținta principală a orașului probabil. Toți turiștii se adună aici pe timpul zilei, însă nu este supărător de aglomerat. Intră la categoria centrelor vechi ușor medievale, iar mie mi-a amintit de locuri precum Praga, Copenhaga sau Sibiu. Casele sunt colorate și perfect păstrare, străduțele sunt înguste și șerpuitoare, terasele arată minunat și oricum te-ai învârti, fiind o insuliță, la un moment dat ajungi pe malul apei și ai o vedere spre ceva frumos. Am mâncat câteva lucruri nemaipomenite prin zona asta. Am descoperit cu extremă plăcere supa Ramen, o minunăție noodălească servită perfect la Cafe Stiernan. Iar la capitolul deserturi am testat un o lemon meringue tarte și un ștrudel  cu mere bunicel la Schweizer Konditori. Spre seară lucrurile se liniștesc destul de rapid, lumina devine perfectă și simți că străzile sunt doar ale tale.

O experiență neașteptat de faină am avut-o tot în centrul vechi, în fața palatului regal, unde am nimerit fix când se schimba garda. Nu știam eu exact ce e cu schimbările de gărzi, însă, în Stockholm, pe timp de vară, asta implică și Fanfara Militară. Care după ce a cântat ea ce a cântat niște clasice, m-a lovit cu o interpretare modernă a șlagărului Don’t worry child. Șlagărul, de care nu am auzit în viața mea, este cântat de formația vocal instrumentală locală Sweedish House Mafia, sună bombastico-electro în original, dar în ropot de tobe și suflu de trompete dă piele de găină. A doua zi ne-am întâlnit cu fanfara prin oraş, aflând cu ocazia asta că, pe timpul verii, parada începe de la Army Museum şi mărşăluieşte în ritmuri muzicale până la Royal Palace, unde schimbarea gărzii se desfăşoară oficial de la 12.45 în fiecare zi, mai puţin duminica, atunci când începe la 13.15.

Locul perfect pentru admirat apusul, am descoperit întâmplător urmărind soarele pe străduțele ce se cocoțau abrupt pe culmile insulei Södermalm, este cărăruia Monteliusvägen. Un drum șerpuitor aflat sus de tot, ce îți lasă impresia că ai fi undeva la munte, presărat din loc în loc cu bănci și trecând pe lângă un părculeț extrem de drăguț, Ivar Los Park.

Dacă vreți să ieșiți din Stockholm, să vedeți puțin cum stau lucrurile și pe la țară, puteți face o excursie până în Sigtuna, cel mai vechi oraș suedez. Mă rog, este vorba, în fapt, mai mult de un sat, așezat pe malul lacului Mälaren, cu căsuțe cochete, o stradă principală, câteva magazine, o biserică frumoasă și un port mic și simpatic. Ajungi la el schimbând un tren și un autobuz, lucru realizabil destul de ușor.

 

Altfel, tot Stockholmul și împrejurimile sunt împânzite de tei, pe care i-am prins perfect înfloriți și parfumați, experiență ce mă bucură întotdeauna. Trecând de zona centrală și ieșind mai spre margini, e un oraș care îți dă impresia de ușoară sălbăticie, cu case răsfirate prin mici păduri, frăguțe răsărite la marginea drumului și oameni relativ puțini. De fapt, asta e o caracteristică principală a locului. Pare de multe ori aproape nelocuit. Mai ales seara, relativa agitație de peste zi se potolește complet și te trezești umblând pe străzi golașe. Problema este că nici prea multe ferestre luminate nu se zăresc, așa că am stat și ne-am întrebat iar și iar, unde sunt oamenii în orașul ăsta. Nu am reușit să dezlegăm misterul. Dar sper să revenim pentru a aprofunda cercetările.

 

Alte informații în Introducere și în Cuprins.

Documentarea fotografică s-a făcut cu un aparat Canon Eos 100D, pentru care le mulțumesc celor de la Canon Romania.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s