Madrid. Amor a primera calle. 2.

După cum reiese și din prima parte, am alergat până ne-am rupt picioarele în toate cele 5 zile și am văzut o grămadă de lucruri și locuri faine, atât în oraș, cât și pe lângă. Madridul este făcut să te plimbi prin el, să-i simți pulsul, să-i trăiești atmosfera. Știam de la început că muzeele nu vor fi prioritare pentru mine, deși orașul este faimos pentru ele. Pentru cine dorește artă, există “triunghiul” Prado, Reina Sofia și Thyssen, așezate de-a lungul Calle del Prado. Cam toate au anumite zile și ore la care intrarea este liberă, lucru de care am ținut cont, având în vedere distribuția bugetului personal. La Prado am încercat sâmbătă după-amiază, dar era o coadă imensă așa că am renunțat. La Sofia, duminica e liber toată ziua și nu era deloc aglomerat nici la intrare, nici la interior. Merită aruncat un ochi, pentru niște Picasso, Dali și altele, plus o clădire interesantă. De ținut cont că nu sunt accesibile toate expozițiile în zilele acestea promoționale.

Tot în zona aceasta a orașului, ar mai fi de văzut câteva lucruri. Palacio de Cibeles, complexă dantelărie arhitecturală la exterior și spațiu expozițional și cultural interesant la interior; poate fi vizitat gratuit.  Caixa Forum, un centru cultural cu o arhitectură interesantă, ce găzduiește diverse expoziții și evenimente; noi am nimerit complet întâmplător la un concert de vioară Stradivarius organizat în cinstea zilei naționale a României (ca să vezi potriveală). Gara Atocha. Da, o trec aici alături de muzee și alte asemenea pentru că este un loc impresionant. Imaginați-vă o bucată de junglă luxuriantă închisă între pereți de cărămidă roșie, sub o cupolă de fier și sticlă. Plus un minilac cu broaște țestoase. Nu tocmai experiența pre sau post feroviară obișnuită. Și poate cel mai fain lucru în zona aceasta este El Parque del Buen Retiro, o mare oază de verdeață din inima orașului. Am ajuns acolo spre după masă, când lumea încă mai lenevea din loc în loc pe iarbă și soarele sclipea tomnatec prin ferestrele imense ale Palacio de Cristal. Despre care pot spune doar că este locul meu preferat din tot orașul și că trebuie văzut neapărat.

Diametral opus acestei zone a centrului ar fi celălalt punct turistic important ce trebuie vizitat în oraș, Palacio Real. Și aici intrarea este liberă la anumite ore, în anumite zile. Noi ne programaserăm o vizită pentru luni după-masă, dar, din cauza unor evenimente cu caracter oficial, palatul era închis cu totul. Așa că ne-am mulțumit cu admirarea exteriorului, care este cu adevărat impresionant, și am concluzionat că lăsăm periplul interior pe data viitoare. Lângă palat ar mai fi și Catedral de la Almudena, dar nici aici nu am intrat, pentru că era prea frumos afară, ce să mai încolo și-ncoace. Sunt și în această zonă câteva spații verzi faine: Jardines del Campo del Moro, în spatele palatului și Jardines de Sabatini, în dreapta. Dacă ajungi aici și vrei să te uimești cu ceva frumos, vezi neapărat Plaza de Espana, cu statuia lui Cervantes, cu tot cu Don Quijote și Sancho Panza. Apoi dă o fugă până la Templo del Debon. Templul în sine nu m-a impresionat în niciun fel, însă priveliștea ce se deschide spre palatul regal din vârful dealului unde e cocoțat templul este superbă. Zona aceasta, Los Austrias, e partea istorică a orașului și probabil cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectural. Pe mine m-a dus cu gândul la Buenos Aires, nu știu de ce exact, pentru că nu e ca și când aș fi fost vreodată acolo.

Pentru o viziune de sus asupra întregului oraș, pe care eu o caut pe oriunde merg, există mai multe alternative. Una este turnul Palacio de Cibeles. Se plătesc 2 euro și vizita durează jumătate de oră. Am prins un răsărit foarte fain sus acolo, cu tot cu vedere spre munții învăluiți de nori din nord. Alta este Circulo de Bellas Artes, unde accesul este de condiționat de plata a 5 euro, așa că nu am urcat. Și, probabil cea mai bună variantă, pentru că este și gratuită și necondiționată de ore, este terasa de sus de pe El Corte Ingles, Gran Via Gourmet Experience. Eu am accesat-o și la ceas de seară și am admirat decorațiunile de Crăciun de le Gran Via, și pe timp de zi, ca să studiez mai bine panorama orașului.

Dincolo de socializarea stradală, care se face la tot pasul, când vine vorba de ieșit prin oraș cel mai mult mi-a plăcut zona Barrio de las Letras. Numele îi vine de la citatele din autorii clasici ce locuiau aici pe vremuri și au fost imprimate cu litere metalice în caldarâmul străzilor prezente. Zona începe undeva în partea celor trei muzee și se desfășoară de-a lungul Calle Huertas, fiind plin de restaurante atrăgătoare, bărulețe faine  și o atmosferă intimă și autentică. Dacă ai noroc, cum am avut noi, poţi chiar să dai peste o seară de teatru de stradă cu opere din Cervantes. În Las Letras din ce am observat media de vârstă e mai ridicată. Alternativa cu cluburi și baruri pentru tineret este Malasaña, zona mai hip a orașului, pe care, recunosc, nu a aprofundat-o prea bine, pentru că seara eram prea epuizate pentru aventuri nocturne.

În mod clar rămân lucruri nedescoperite la Madrid, în mod clar rămân locuri pe care trebuie să le revăd și, în mod clar, orașul ăsta intră în mod neașteptat în topul favoritelor mele din toate timpurile. Mă gândesc chiar serios să mă relochez acolo cu totul.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s