Bruges. Orașul în care vremea nici nu contează.

În Bruges am mai fost o dată, într-o vară. Dragoste la prima vedere. Trebuie să fii insensibil de-a dreptul să nu-ți placă. Așa că atunci când s-a ivit posibilitate unei a doua vizite nu am putu să spun nu. Am ajuns acolo la final de noiembrie, pe o vreme cam morocănoasă. Dacă pe timp de vară asta însemnase temperaturi mai scăzute decât media caniculară și, deci, numai bune, soare moderat și ploicele răzlețe, pe timp de iarnă am avut parte de cețuri misterioase, soare cam deloc și ploicele răzlețe. Lucru care într-un loc ca Bruges aproape că nu te deranjează.

Fiind practic în prag de Crăciun, am dat peste un oraș decorat ca atare, cu piața centrală plină de luminițe, ornamente și tarabe. Un mix așa cam ca la noi, cu vată pe băț, gogoși, cârnați cu varză și tot soiul de cadouri. Plus un mare patinoar, așezat fix în mijlocul orașului. Mi-a plăcut mai mult fără, dar asta este, fiecare sezon cu problemele lui.

În rest însă, Bruges-ul era exact așa cum mi-l aminteam. Liniștit, nu foarte populat și făcut special pentru a fi explorat și admirat în tihnă și fără grabă. Nu-ți trebuie hartă într-un astfel de loc, pentru că străduțele te duc ele singurele către toate locurile faine ce merită văzute și mai nimic nu-i ascuns. Două zile îți sunt suficiente ca să te plimbi pe peste tot. Mai mult de atât, probabil că dacă ești fire activă te-ai plictisi.

Bruges nu are mari monumente ce trebuie vizitate. Merită să urci în turnul Belfort ca să arunci o privire de sus, și să vezi Beguinage-ul, care-i, în esență, o curticică minunată înconjurată de case. În rest e un soi de muzeu al caselor frumoase, fiecare cu uși care mai de care mai colorate. Care case, pe înserat nu trag perdele, se iluminează și dezvăluie niște interioare impresionante, care te fac să te gândești la cât de minunat ar fi să locuiești într-un astfel de loc, să-ți bei ceaiul sau să citești o carte în sufrageria cu tavan înalt și candelabru de cristal, printre tablouri și statuete, clasic și elegant, ca pe vremuri.

Cel mai mult mi-a plăcut Bruges-ul în zori de zi, în semiobscuritate, învăluit în ceață și adormit, cu lebede leneșe pe canale calme, cu felinare încă aprinse, cu străzi pustii și poduri goale. Dar cred că orașul ăsta arată bine în orice ipostază și fiecare și-l imprimă pe retină și în memorie așa cum dorește și simte.

Despre cazare: de stat am stat perfect la Bruges by Night. Fix într-una din casele cele frumoase, nu chiar pe canal, dar aproape, într-o cameră elegantă și retro-modernă. Cred că principalul atu al locului, care oricum hibe nu avea de niciun fel, era micul dejun. Servit la parter în impecabil decorata bucătărie/sufragerie a casei, de către proprietară, care îți făcea pe loc ce-ți dorea inimioara sau stomăcelul, de la ochiuri sau ouă fierte, la fresh de portocale, la cea mai divină ciocolată caldă pe care am gustat-o vreodată. Plus gemuri, brânzeturi, patiserie și alte minunății. Nota 10.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s