Bruxelles. De Crăciun, nu e rău

Mai toată lumea îmi spusese că nu e mare lucru de capul Bruxelles-ului. Că e cam gri și plicticos. Ce-i drept când am ieșit din gară și am dat cu ochii de clădirile din zonă nu am fost tocmai impresionată. Veneam după Bruges, așa că experiența era cu totul diferită. Mașini mai multe, aglomerație, diverse persoane dubioase. Îmi amintea ușor de problemele anumitor zone din Paris.

Am ajuns destul de rapid la cazare, ne-am abandonat bagajele și am pornit-o în explorarea centrului. Deja lucrurile arătau mult mai bine. Decorațiuni frumoase, atmosferă festivă, magazine colorate. Ciocolată, ciocolată, ciocolată. Credeam că în Bruges e multă ciocolată, dar Bruxelles-ul duce lucrurile chiar mai departe. Vitrine cu fântâni de ciocolată și cornete pline de căpșuni, bomboane frumos aliniate pe rânduri interminabile, figurine care mai de care mai spectaculoase. Și nu doar ciocolată. Și waffe! Minunate waffe pe care la ornezi cu ce-ți dorește inima. O nebunie menită să te bage în comă diabetică.

Pentru chestiuni culinare mai consistente, prin jurul Bursei Centrale erau desfășurate tot soiul de tarabe, cu cârnați, verze, cartofi, brânzeturi și alte preparate mai mult sau mai puțin tradiționale. Însă, după cum ne-a spus gazda noastră atunci când am întrebat ce-ar fi de mâncat, cel mai faimos preparat, după cunoscuții cartofi prăjiți, este așa-numita Mitraillette. Care este practic, o jumătate de baghetă, în care sunt introduși fie burgeri, fie cârnați, cartofi prăjiți, salate și sosuri. O chestiune monstruoasă, teribilă, pe care, orbită de o foame cruntă și împotriva tuturor probabilităților, mi-am cumpărat-o, am mâncat-o și am trăit să spun povestea.

Lăsând la o partea aspectele ce țin de fericirea stomacului, pot zice că am avut parte, din plin și de fericirea ochilor și urechilor. Dacă la Burges în piața centrală erau înghesuite și standurile cu mâncare și cadouri, știrbind ceva din aerul de poveste ce ar fi trebuit să-l aibă locul, la Bruxelles funcțiunile erau foarte clar delimitate. Așa că, lăsând în urmă bursa și toate acareturile sale, am ajuns în Grande Place. Care arăta superb, cu toate clădirile impecabile ce o înconjoară luminate simplu, dar frumos, fără excentricități kitchoase. Și apoi a început feeria. Era ceasul fix și a început să bată un gong. Apoi muzica și luminile. Pe mine una, tot ce-i cu muzică frumoasă mă unge la suflet. Așa că vă închipuiți cum m-am simțit când toată piața aceea s-a umplut de acordurile din In the Mood for Love, în timp ce pe fațada primăriei se proiectau lumini ba albastre, ba roz, ba verzi. MAGIE!

A doua zi, pe lumină și oarecare burniță, lucrurile nu mai erau la fel de spectaculoase, însă mai descopereai câte ceva interesant. Cum ar fi muzeul Magritte, pentru o altfel de visare, printre nori pufoși, felinare și meloane. Sau câte un magazinaș cu lucruri frumoase. Sau un perete pictat cu ceva graffiti interesante. Iar pentru o vedere de sus asupra orașului, fără taxe și scări specifice turnurilor ce-ți permit în mod normal acest lucru, recomand o parcare. Mai ales pentru că nu depinzi de ore de închidere și deschidere, iar viziunea nocturnă a orașelor nu strică niciodată.

Una peste alta, Bruxelles-ul a fost peste așteptări, lucru bine-venit întotdeauna.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s