Ghent. Pomul lăudat, destul de slab ornat.

Cum Burges-ul îl mai văzusem și Bruxelles-ul nu mă atrăgea în mod special, am zis că experiența nouă și interesantă a incursiunii mele belgiene ar trebui să fie Ghent-ul. Citisem că are unul dintre cele mai faine târguri de Crăciun, așa că aveam ceva așteptări. Am rămas oarecum neplăcut surprinsă, luând tramvaiul de la gară și ajungând într-un centru complet nepregătit. Era și o zi cam mohorâtă, iar toate decorațiunile și bucuriile vizuale la care mă așteptam, ia-le de unde nu-s. Corturile erau în faza de montare, luminițele undeva pe la jumătatea ei și nici urmă de târg propriu-zis.

Am zis să vizităm castelul și am dat și aici peste aceeași chestie. Un brad montat în sala principală, dar încă nedecorat, niște oameni meșterind la instalații și sentimentul că ai ajuns la petrecere înainte să înceapă.

Așa că ne-am lăsat de lucruri complexe și ne-am rezumat la ce știm mai bine să facem. Plimbări fără țintă pe străzi și canale, admirat clădiri vechi și fotografiat de voie. Mă rog, ceva ținte aveam noi, după ce făcuserăm o cercetare anticipată a locurilor unde să mănâncă bine în Ghent. Mare ne-a fost surpriza descoperind că unele erau închise de tot, altele doar la ora respectivă. Nesincronizarea continua așadar și pe plan culinar. Până am dat de o supărie. Adică un restaurant unde se serveau poțiuni lichide minunat de consistente, și completate în mod interesant de o chiflă, un unt mic și o fructă. O masă sănătoasă și sățioasă, ce să mai.

După ce ne-am liniștit foamea am repornit-o la plimbare. Începuse să se întunece și deja lucrurile se schimbau nițel. Orașul era frumos luminat, iar catedrala și clădirile de pe malul canalului principal arătau nemaipomenit. Podurile te invitau să le traversezi și fațadele să le pozezi. Ne-am oprit într-o piațetă unde un nene tocmai cânta O Sole Mio și ne-am uimit, după care ne-am delectat cu un lemon meringue tarte demențial, la cofetăria de peste drum. Acolo, în locul acela improbabil, am avut cea mai faină experiență din oraș. Apoi ne-am retras spre gară.

Una peste alta, Ghentul nu m-a impresionat peste măsură. Poate din cauza vremii, poate a târgului neterminat și nepregătit, poate a impresiei de loc nu prea animat și cam pustiu. Dar i-aș mai da o șansă. Poate pe timp de vară.

Dacă vă întrebați de ce-s așa de colorate pozele, este pentru că le-am făcut cu opțiunea Vivid Color. Pentru că deja nu mai toleram atâta gri în jur.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s