Tinder. Doar un swipe să-ți mai dau

Dacă tot mi-am luat smartphone și am intrat în rând cu lumea conectată, am zis să văd și ce-i cu tot tam-tamul legat de Tinder. Ce să-i fac, sunt curioasă din fire și prea auzeam multe, și de bine, și de rău. Nu aprofundasem foarte mult cercetarea, dar când ești bolnav și obligat să stai în casă cu zilele, plictiseala învinge. Așa că am studiat mai atent problema și m-am gândit să reunesc aici descoperirile în materie la care am ajuns în această perioadă.

În primul și-n primul rând am realizat foarte clar că dacă ești extrem de pretențios în viața reală, o să fii la fel de pretențios și virtual. Iar dacă ai ajuns la concluzia că în cercurile fizice în care te învârți oferta pentru ceea ce-ți dorești este redusă, Tinderul nu este o lume miraculoasă plină de bunătăți infinite.

Așa că raportul swipe left/swipe right e, în cazul meu, undeva pe la 50/1. Problema este că, inițial, tocmai de asta te prinde. Pentru că nu-ți vine să închizi aplicația și tot dai din deget acolo sperând că după colț e ceea ce cauți. Așa m-am trezit prima dată când am testat-o că, ce să vezi, trecuseră peste 40 de minute și eu nici nu-mi dădusem seama. Am zis că nu se poate așa ceva, iar acum, când mai intru să văd ce se petrece, am o limitare. Am voie să mă joc până când scade bateria cu două procente.

Fauna virtuală este taaaaaare variată și, ca oriunde, se conturează câteva genuri specifice. Incogniții. Care nu au poză, sau au diverse poze cu mesaje sau desene animate sau supereroi și care nici nu știu ce caută acolo. Idealiștii. Cei cu poze luate de pe net cu diverse ipostaze sexy, în care speră ei că vor ajunge, dar mă îndoiesc că se întâmplă asta vreodată. O treaptă mai jos în același stil, sunt dezbrăcații, cei cu poze cu ei, în paturi, dezgoliți și alte asemenea. Aici există o mică subspecie. Pătrățeii. Sau abdomenele. Sunt cei de-și pozează six-pack-ul din greu lucrat la sală, din diferite unghiuri. Cocalarii. E clar despre ce vorbim aici. Subcategorisirea este foarte diversă. Cei cu poze cu ei la volan conducând șmecherește, cu ei cu trabucul în colțul gurii, tolăniți pe o canapea, cu ei cu ochelarii de soare RayBan pe nas și o piscină în fundal etc. Combinații. Adică cei de folosesc poze cu ei și câte una, doua, trei pisicuțe. Ok, ești visul tuturor femeilor, dar totuși nu o să prezinți prea mare interes dacă ești deja ocupat. Tăticii. Cei de pun poze cu copii. Or fi ai lor, or fi ai altora, nu prea contează. Cert e că vor să sublinieze că au progenituri sau își doresc. Ăsta nu este neapărat un lucru rău, dar micuții cred eu că nu au ce căuta pe Tinder. Iubitorii de animale. Cei de se pozează pupând cățelul, mângâind pisica, hrănind hamsterul. Ce să zic, și mie îmi plac animalele, dar parcă nu chiar atât. Normalii. Sunt cei care au poze cu ipostaze obișnuite și la care poți să te uiți pur și simplu dacă îți place sau nu ce vezi. Frumoșii. Sunt specimene extrem, dar extrem de rare, care arată chiar bine. De fapt prea bine. Atât de bine că stai să te gândești că nu e normal ca un bărbat să se aranjeze mai mult decât tine și că sunt acolo doar pentru clătirea ochilor. Străinii. Mulți Ahmezi și Mohamezi, dar și ceva italieni, francezi și diverse alte nații. Cât-de-cât-europenilor îmi vine să le dau like doar pentru posibilitatea de a ieși cu cineva cu care să-mi exersez engleza, sau italiana, sau spaniola. O categorie specială sunt cunoscuții. Pentru că am în genere cunoscuți ok, mă bucur de obicei să-i văd acolo. Simt că suntem în aceeași oală și parcă le-aș dau like doar pentru asta. Apoi mă gândesc că poate nu e cazul, că dacă era să fie combinație, era suficient și Facebookul.

Am testat Tinderul și la Budapesta, de curiozitate. Genele sunt mai bune, trebuie să recunosc, dar nu am avut timp de aprofundări.

Oricum, descoperirea majoră legată de Tinder am făcut-o aseară, când, sub influența pastilelor, am zis ia să văd domne ce se întâmplă dacă nu mă mai opresc la 2 la sută baterie consumată. Eu trăiam cu impresia că posibilitățile sunt nelimitate, că poți da swipe la infinit. Că poți căuta prin balta cu pește până te plictisești. Ei bine, nu. La un moment dat, și nu nu mi-a luat ore întregi să ajung acolo, Tinderul te anunță că nu mai sunt oameni noi în apropierea ta. Nu mai sunt. I-ai verificat pe toți. Faza e că nu mai poți reveni la ei, dacă nu plătești. Deci da, și Tinderul este pe bani. Ok, timp pot pierde cu asta, dar bani în niciun caz.

Așa că, în concluzie, mă voi limita la ce am găsit până acum și la ce mai apare nou. Da, am câteva match-uri, am strâns câteva specimene în ferestruica potrivirilor, dar nu prea știu ce să fac mai departe cu ele. Io-s oarecum de modă veche și mă aștept ca bărbatul să facă primul pas. Așa că nu le dau mesaj. Îi mai las acolo. O să văd eu ce se întâmplă. Poate după ce o să-mi treacă răceala infinită, o să fiu atât de bucuroasă, că o să invit pe cineva la un suc. Poate, poate.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s