Budapest, not Bucharest.

Prima dată la Budapesta am fost acum vreo 15 ani cred. Nici nu mai țin minte exact când și, cu atât mai puțin, ce și cum. Așa că atunci când s-a ivit ideea unei excursii de weekend în capitala de peste graniță nu am zis nu. Mai ales cu gândul la mâncare și la băile termale pe care nu le testasem. Acestea au fost principalele două elemente pe care le-am avut în vedere, pentru că altfel, o excursie la început de februarie nu părea neapărat ceva cu potențial nemaipomenit, dacă stăm să ne gândim la vremea obișnuită din această perioadă.

Așa că, pentru prima dată cred la vizitarea unui oraș relativ nou, nu mi-am făcut o superpregătire anticipată. Nu am pus pe hartă obiective de vizitat, ci doar restaurante și baruri, nu am făcut un program, ci am stabilit că va fi pe bază de mers de voie, nu m-am uitat după orarul magazinelor, muzeelor și altor locuri, în afară de băile termale și, în principiu, am plecat cam cum aș pleca până la Brașov în weekend.

Însă treburile, în excursia asta, nu au funcționat tocmai conform planului neplănuit. Mai întâi, pentru că am plecat de acasă cu o răceală mediocră, care a evoluat nu tocmai pozitiv de la o zi la alta. Principala urmare a fost amânarea și într-un final abandonarea ideii de baie termală. Și tot din categoria surprize nu tocmai plăcute, ar mai fi și o întârziere a avionului la plecare de vreo 2 ore, cu decalare a sosirii undeva pe la 11 noaptea. Când cam tot era închis și eram deja destul de obosiți.

Booon. Destul despre inconveniente. Mai ales pentru că au fost compensate din plin și chiar mai mult de vremea incredibilă. Cam în același stil în care la Madrid, în decembrie, am avut 20 de grade, la Budapesta, în februarie, am avut peste 10. Iar soarele nu s-a dat dus deloc. Lăsând la o parte faptul că așa ceva nu este normal și încălzirea globală o să ne distrugă, din punct de vedere al vacanțelor de iarnă trebuie să apreciez ce se întâmplă.

Și apoi e orașul. Taaaare frumos. Am avut practic la dispoziție două zile pline să-l văd, dar nu au fost clar suficiente. Adică, de unde ziceam inițial că o să merg de voie și o să acopăr cam tot, am mers aproape non-stop și nu am văzut chiar tot ceea ce, am realizat la fața locului, voiam să văd. În mod clar abordarea relaxată și leneșă nu funcționează pentru mine într-un oraș pe care nu-l cunosc și are multe de descoperit.

Oficial, se știe, orașul e împărțit în două de Dunăre. Una e Pesta. Încep cu ea pentru că e, de obicei, baza de pornire și cazare. E centrul oficial al centrului. Zona cea mai îndepărtată de râu unde nu am avut timp să mai ajung este City Park, adică parcul central, cu Hősök tere, adică Piața Eroilor, și Szechenyi Baths, adică băile exterioare de care nu m-am putut bucura. Revenind pe malul apei, probabil cel mai cunoscut element de pe partea asta și din toată Budapesta este Parlamentul. Care este într-adevăr impresionant, oricum l-ai vedea. De aproape, în soare, pe fond de cer albastru, sau de departe, pe întuneric, perfect iluminat și profilat pe mal de Dunăre. E o clădire perfectă, ce să mai. Din aceeași categorie, a chestiilor mari și impresionante, ar fi de partea asta și Bazilica Sfântul Ștefan. Apoi e zona pietonală cu magazine, cu Váci utca ca punct de reper, pe care nu am insistat, pentru că prefer să mă pierd pe străduțe. Lucru pe care l-am și făcut cu succes în Cartierul Evreiesc, care, lăsând la o parte cele câteva sinagogi care-i dau numele, e zona cea mai hip a orașului. Pe timp de zi, dai peste tot felul de magazine simpatice, cofetării pline bunătăți și pereți aduși la viață de fel și fel de graffiti. Iar pe timp de noapte, e nebunie. Restaurante peste restaurante, baruri peste baruri, de toate felurile și pentru toate gusturile, forfoteală continuă și înăuntru și pe străzi, turiști cât cuprinde, dar și localnici.

Iar cel mai bun rezumat pentru mixul pe care-l reprezintă Cartierul Evreiesc, e locul numit Szimpla. Care este, practic, o clădire părăginită, pe care cineva a luat-o și a transformat-o, fără să înlăture elementul de părăgineală, în bar, restaurant, terasă, loc de socializare multietajat și multicompartimentat, unde coexistă, în armonie, sub același acoperiș, discoballuri, sirene de plastic, instalații de Crăciun, colecții de sticle, biciclete atârnate de tavan și cam orice alte lucruri complet aleatorii pe care ți le poți imagina. E atât de complex locul că are inclusiv hartă de orientare. Mai toată lumea vorbește în engleză, pentru că toți turiștii ajung cumva aici și este îmi închipui locul perfect în care să mergi dacă ești singur și nu ai cu cine petrece, pentru că sigur te integrezi în mulțime. Pe timp de zi, în weekend, de dimineață, uneori, adică în duminica în care m-am nimerit eu acolo, lucrurile se schimbă complet, pentru că locul devine o piață ambulantă în care diverși producători locali își vând cașcavalurile, cârnații, jumările, mierea, vinul, fructele, legumele și alte bunătățuri culinare. Cam toate minunățiile ungurești la care visam înainte de vizita mea.

Pe malul celălalt al Dunării, sus pe dealuri, e  Buda.  Zona cea mai frumoasă după mine, pentru că e mai non-comercială. Mă rog, în măsura în care se poate acest lucru în centrul unei capitale turistice. Există de partea asta a apei trei puncte oficiale de interes. În stânga e Citadela, unde nu am avut timp să ajung, iar undeva la baza ei se află faimoasele Gellert Baths, băile interioare, nebifate nici ele. În centru, este Buda Castel, palatul regal, despre care pot spune doar că la exterior arată foarte bine, pentru că interiorul nu l-am vizitat. Și are un punct de belvedere de unde panorama e foarte faină. Și un funicular. Iar în dreapta este locul de mi-a plăcut cel mai mult cred din tot orașul. Este zona cetății vechi. Punctul principal de interes ar fi piața Sfintei Treimi în care se află pe de o parte, biserica Mátyás, loc de încoronare al vechilor regi maghiari și purtătoare de frumos acoperiș din țigle colorate,  și Halászbástya, adică Bastionul Pescarilor, locul ideal de unde să admiri și să pozezi clădirea Parlamentului de peste drum. Pe lângă asta, mai sunt o grămadă de străduțe mici și puțin circulate, flancate de case vechi și colorate și un aer așa de calm și de plăcut că nu are cum să te lase indiferent. E așa un pic ca la Brașov, în Schei, unde mie îmi place maxim de altfel. Și mai e și Tóth Árpád, o promenadă mirifică, numai bună de parcurs în tihnă și uitat la oameni. Iar dacă ajungi pe aici undeva spre după-amiază, când soarele se scurge leneș printre clădiri și lumina e absolut perfectă, deja nu prea îți mai vine să te dai dus. Adică literalmente eu nu am putut pleca, până nu s-a dus și soarele de partea cealaltă a dealului. Cam atât de frumos era.

Din seria chestiunilor de ordin practic, aș menționa că duminica este închis cam tot. De la supermarketuri la magazinele din centru. Tăt, tăt, tăt. Surpriza principală în acest sens a fost Central Hall, adică piața centrală. Care e… o piață. Cine închide piața duminica? Am găsit un SPAR (adică un soi de Mega Image al lor) deschis miraculos în cartierul evreiesc, alături de o piață de vechituri. Și două farmacii din centru. Măcar atât. Tot aici, aș mai menționa că, de la aeroport până în centru, trebuie să iei mai întâi un autobuz (200e) și apoi metroul. Indicat ar fi să-ți cumperi de la început un bilet de transfer, 530 HUF, în loc de două simple, 350HUF. Și tot la practicalități, ungurii nu prea vorbesc engleză. Ca să mă exprim subtil. De prin toate locurile pe unde am fost, e țara în care m-am înțeles cel mai greu cu oamenii. Mă rog, nici eu nu știu o boabă de maghiară.

De mâncat, nu am mâncat pe cât de mult plănuisem pentru că odată cu răceala a scăzut și apetitul și nici nu am avut atât de mult timp liber de pierdut prin restaurante pe cât credeam că voi avea. Aș menționa gulashul de la Bisztro Budapest, brownie-ul de la The Sweet și lemon meringue tarte-ul la Desszert Neked (pe care eu l-aș traduce ca Naked Desert, dar de fapt e Desert for you) care intră lejer în top 3 la acest capitol.

Despre cazare. Am stat într-un suuuper apartament la un suuuuper preț. Adică un apartament imens, complet utilat, imaculat aranjat și central, pentru 5 oameni, a costat 40 de euro pe noapte. Așa ceva nu am mai întâlnit. Accesați cu încredere aici.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s