Istanbul. Minunățiile Orientului.

Am povestit aici despre mărunțișurile turistice ale Istanbulului. Am să încerc să zic și câte ceva despre marile frumuseți ale orașului. Centrul Istanbului e împărțit de apă în practic trei părți. Două sunt mai importante, fiind separate de podul Galata.

La vest de pod este zona cea mai cunoscută și turistică, epicentrul ei fiind Sultanahmet. Aici sunt patru locuri pe care trebuie să le vezi musai, nu doar pentru spune lumea că merită, ci pentru că îți confirm și eu. Întâi și întâi, Palatul Topkapi, care e, de fapt, un imens ansamblu de clădiri și grădini, poziționat strategic sus în vârf de deal. Palatele turcești, am aflat cu această ocazie sunt împărțite în două. Palatul propriu-zis care e spațiul oficial, de primire a musafirilor și de interacțiune cu aceștia, și haremul, care, contrar a ceea ce credeam eu, nu este locul unde stau sutele de femei ale sultanului, ci spațiul privat, în care locuiește efectiv familia și cei din afară nu au acces. În cazul Topkapi, palatul este destul de spartan decorat, fiind în mare parte utilizat ca spațiu de muzeu și expunere a diferitelor mizilicuri adunate de-a lungul anilor de sultani. Chestii gen diamante de 86 de carate, iatagane încrustate cu smaralde cât oul de găină și alte elemente decorative din aur masiv și pietre prețioase.  Haremul e o întortochere de culoare și camere, cu pereți acoperiți de faianțe măiestrit pictate și superb colorate, dar lipsit aproape total de mobilier și destul de rece în opinia mea. Mai sunt apoi grădinile cu pajiști verzi, straturi de flori multicolore și atent îngrijite, copaci milenari și havuzuri răcoroase, prin care se găsesc diverse pavilioane, care mai de care mai intime și mai frumușele. Și, cel mai fain lucru probabil în tot ansamblul de lucruri faine, este vederea de pe terasa palatului către restul orașului și către mare, care nu se compară cu nimic altceva și care face absolut toți banii.

Apoi e Basilica Cisternă, una dintre cele mai frumoase treburi pe care le-am văzut în Istanbul și nu numai. Așa în teorie este o fostă cisternă subterană, în care se păstra apa orașului pe vremuri. În practică e un spațiu imens și răcoros, străjuit de 336 de coloane de marmură, acoperite de apă la bază și cufundate în mare parte întuneric, fiind iluminate strategic doar pe alocuri, suficient cât să creeze o atmosferă magică.

Peste drum de Basilica Cisternă este Hagia Sofia. Fostă biserică ortodoxă, apoi moschee, actualmente muzeu, este un spațiu uriaș ce reunește sub boltele sale înalte istoria mai multor religii și civilizații. În prezent și, suspectez, în general, se desfășurau ceva reparații la interior, așa că scheletele metalice știrbea ceva din efectul impresionant scontat. Însă e un loc ce merită văzut oricum.

Față în față cu Hagia Sofia, la depărtare de un spațiu verde și o alee străjuită de palmieri este Moscheea Albastră. Trebuie să recunosc că am făcut o pasiune pentru moschei cu prilejul acestei călătorii. Pentru simetria, proporțiile perfecte și aerul impunător al exterioarelor și sentimentul neașteptat de intimitate al interioarelor. Care cred că este datorat în mare parte și covoarelor. Covoare imense și groase pe care te poți așeza liniștit și contempla tavanele superb pictate, în liniște și pace. Moscheea Albastră e frumoasă, dar la fel de frumoase sunt și Moscheea Suleymaniye sau Moscheea Nouă. Avantajul moscheilor este că nu trebuie să plătești intrare. E bine să nu te suprapui cu orele de rugăciune, pentru că uneori este interzis accesul și să ții cont că trebuie să te descalți și să ai o ținută decentă ca să le vizitezi.

Tot pe malul acesta sunt bazarurile și cele mai multe magazine cu produse tradiționale și vreo două terase excelente de unde poți vedea Istanbulul de sus în timp ce bei un ceai și mănânci o prăjitură: Aga Kapisi și Mimar Sinan Teras Cafe.

La est de podul Galata atmosfera se schimbă puțin. E zona mai modernă, mai hip, mai eclectică. Partea în care m-am învârtit eu se întinde de la podul Galata și Turnul Galata, până spre piața Taksim, în cartierul Beyoğlu. Legătură principală între cele două este strada Istiklal, largă alee pe care circulă pietonii, vechiul tramvai și, din când în când mașinile. Magazinele de aici sunt și ele, majoritatea, altfel. Pe de o parte brandurile cunoscute ca Mango, Diesel sau New Balance, pe de altă parte botiqueuri cu produse personalizate sau semnate de designeri autohtoni, cu diverse genți, tricouri sau pantofi funky sau funny. Mai sunt și magazine de design interior, produse realizate din materiale reciclate și tot soiul de alte chestii creative și inventive. Apoi sunt străzi și străduțe întregi de cafenele, restaurante și baruri, numai bune de explorat și testat. Plus nelipsite magazine cu bunătățuri culinare și cu suveniruri atractive, că deh, am trecut apa, da tot în Istanbul suntem. Piața Taksim în sine pe mine nu m-a impresionat prea tare. Pe de o parte pentru că era în renovare, cu trotuarul săpat, accesul îngrădit pe alocuri și pe de altă parte, pentru că nu are nimic spectaculos comparativ cu alte zone ale orașului pe care le-am văzut. Poate aici mai mult decât în rest se vede contrastul pe care-l reprezintă Istanbulul, fiind o zonă în care găsești la un loc ambasade și hoteluri luxoase alături de case părăsite și străzi cu rufe întinse la uscat.

Am ajuns și dincolo de Taksim într-o zi, pentru că aveam ceva de vizitat și pe partea aceasta: Palatul Dolmabahçe. Este locul unde s-au mutat sultanii din Topkapi. Ai crede auzind acest lucru că este ceva mai frumos și mai impresionant. Și, din punct de vedere al interioarelor chiar este. Totul este menținut așa cum a fost lăsat de ultimul conducător ce a locuit aici. Mobile, covoare, picturi, decorațiuni. Și aici lucrurile sunt împărțite în două. Palatul oficial care este de o opulență ostentativă, aproape exagerată. Nu a văzut Versaillesul ce e aici. Candelabre imense din cristal, pereți poleiți cu aur, podele din lemn de pin, hamamuri din alabastru, covoare infinite și câte și mai câte, fie făcute de ei, fie primite de la diverși monarhi europeni. Mie îmi plac palatele și castelele și am văzut ceva la viața mea, dar asemenea decadență mai rar am întâlnit. Trecând în partea haremului, situația se mai liniștește. Aurul se mai subțiază, camerele se mai micșorează și atmosfera devine mai intimă și mai relaxată. Palatul este înconjurat de niște grădini foarte frumoase, pline de flori și fântâni și populate de tot soiul de zburătoare. Am vizitat Dolmabahçe înainte să văd Topkapi și aproape că aș fi băgat mâna în foc că are cea mai bună poziționare, fix pe mal de Bosfor, cu porțile imense care se deschidea către mare, dar trebuie să recunosc că nu se compară cu viziunea oferită de pe terasele Topkapiului. Oricum recomand vizitarea ambelor, pentru că sunt două lucruri destul de diferite, dar la fel de frumoase.

Partea a treia e partea asiatică, unde am ajuns fugitiv în ultima zi, în zone Karakoy. Nu am văzut mare lucru, dar ce am văzut nu mi s-a părut diferit. La o viitoare explorare.

Advertisements

2 Comments

Filed under Călătorii

2 responses to “Istanbul. Minunățiile Orientului.

  1. O sa imi programez si eu o vacanta in Istanbul 🙂
    Good tips.
    Kisses

    Like

  2. din păcate, acum situația este mai delicată pe acolo. dar altfel recomand din toată inima. este minunat. 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s