Copenhaga. Un oraș perfect.

Copenhaga a fost prima mea experiență nordică. A fost acum vreo două veri și s-a conturat destul de rapid toată treaba. Eu visam de ceva vreme să ajung pe acolo, dar o vedeam ca pe o destinație cam îndepărtată și greu accesibilă. Asta până a introdus Wizz Air-ul un zbor bun și ieftin către Malmö. Și cum Malmö era la doar un pod distanță de Copenhaga, am zis să transform visul în realitate. Transportul din Suedia, pentru că Malmö e în Suedia, până în Danemarca, se face cu un autobuz care te ia din aeroportul din Malmö și te duce direct la gara centrală din Copenhaga, iar podul pe care-l treci nu este unul oarecare, ci chiar Øresund, ce traversează strâmtoarea cu același nume și este cel mai lung de acest gen din Europa. Deci o plăcere să-l traversezi. 

Noi am ajuns acolo tocmai când apunea soarele deasupra capitalei daneze, iar priveliștea de pe pod era de vis. Vorba vine apunea, pentru că lumina în perioada în care am mers noi (mijloc de iunie) se menținea pentru încă niște ore bune. Lucru ușor dezorientant inițial. Mai ales cum mergeam noi spre apartamentul în care urma să ne cazăm, aflat cam la jumătate de oră de gară și ne întrebam unde Dumnezeu sunt oamenii în orașul acesta. Abia când ne-am uitat la ceasuri am realizat că, lăsând lumina la o parte, e aproape 12 noaptea și probabil au mers și ei pe la casele lor.

În timpul zilei lucrurile stăteau cu totul altfel. Orașul era foarte animat, dar deloc aglomerat sau stresant.  Mașini nu era foarte multe, existau în schimb o grămadă de biciclete. La vremea respectivă mi-am amintit de Amsterdam, cu toate că stilul arhitectonic era ușor diferit și dimensiunile ceva mai mari. Mai apoi am văzut și Stockholmul și clar acolo asemănările sunt mult mai clare. Există zona de centru plină de obișnuitele case colorate și cochete, străduțe mititele, magazine de toate soiurile și restaurante care mai de care. Dincolo de ea, lucrurile stau la fel de bine, cu blocuri moderne și plăcute privirii și urbanism aerisit și curat.

Oamenii erau și ei pe același tipar nordic. Relaxați, zâmbitori, prietenoși. Și foarte frumoși. Și când vine vorba de Copenhaga, poveștile cu nordici superbi sunt întru totul adevărate. Adulții ca adulții, dar copiii erau de vis. Și erau o grămadă. Îi vedeai mai ales dimineața, umblând în grupulețe, pe jos doi câte doi sau cocoțați într-un soi de cărucioare mai mari. Inițial ne întrebam unde merg, ce fac. Ne-am lămurit într-una din zile, când am ajuns prin Frederiksberg Park. Unul dintre cele mai mari și frumoase parcuri ale orașului, plin de rațe, gâște și…. copii. Așa s-a lămurit misterul. Micii nordici stăteau în aer liber, se jucau și profitau de natură, lucru ce poate explica felul armonios în care se dezvoltă.

Dacă tot eram în zonă și primiserăm un pont referitor la mâncat bine și ieftin, lucru rar într-un oraș scump precum Copenhaga, am descins ușor indecise la Copenhagen Business School. Mai precis la cantina facultății, care arăta într-un mare fel. Aveai cam tot ceea ce-ți doreai la îndemână, de la fresh-uri, iaurturi și salate, la mâncare gătită, prăjituri și fructe. Noi am optat pentru salad bar, unde 100 de grame costau cam 1 euro și opțiunile erau nenumărate. Și, pentru că doream totuși un cadru mai interesant pentru minunatul prânz ce urma, ne-am suit în metrou (singura ocazie cu care am folosit acest mijloc de transport și am descoperit că este foarte fain să stai tu în capul trenului lipsit de conducător și dotat cu geamuri frontale  și să vezi peisajul) și am pornit-o către plajă. Am făcut anterior ceva cercetări și am dedus că locul cel mai fain ar fi Amager. Și nu am fost deloc dezamăgite. Peisajul era absolut superb, plaja arăta perfect, cu dune de nisip și ierburi cu aspect sălbăticit și vedere către podul Øresund și Suedia. Am nimerit cumva acolo în cea mai caldă zi a excursiei noastre, cu un soare dogoritor ce făcea apele albastre ale Mării Nordului extrem de atractive. Câțiva curajoși făceau chiar baie și poate am fi încercat, dacă am fi avut costume de baie la noi. Oricum locul era absolut minunat și merită clar vizitat dacă tot ajungi acolo, măcar pentru câteva ore de relaxare.

În afară de ziua aceea călduroasă am avut parte de o vreme foarte schimbătoare la Copenhaga. În principiu ar trebui să ai la tine diverse accesorii și să te poți îmbrăca sau dezbrăca după cum evoluează lucrurile. Ne-a plouat de câteva ori, dar nu exagerat și, în mare, indiferent de cât de cald sau frig era, cerul era de un albastru minunat, iar norii numai buni de pozat. Răcoare era mai ales seara, dar în rest, temperaturile erau numai bune pentru plimbat și explorat.

Pentru partea de explorări noi ne-am luat câte un Copenhagen Card, pe 3 zile. Cu 85 de euro ai acces la mai toate atracțiile turistice, transport gratuit în toată zona adiacentă orașului, plus o excursie cu barca pe canale. Obiectivele merită clar bifate, detaliez eu cu altă ocazie, plimbarea cu barca face toți banii, iar transportul este neprețuit în contextul în care după ce umbli toată ziulica, este tare bine să te poți așeza într-un autobuz care să te transporte frumușel acasă seara.

La capătul a cinci zile mirifice, am concluzionat, fără urmă de îndoială, că într-adevăr Copenhaga este un vis, fiindu-ne imposibil să-i găsim vreun defect și neștiind cum să-i mai înșiruim calitățile. Cu toată răcoarea pe care o oferă, o recomand călduros, mai ales celor care vor să evadeze undeva când pe la noi lovește canicula.

Câte ceva despre ce ar fi de văzut concret pe acolo, puteți citi aici. Iar pentru bunătăți aflate la o aruncătură de băț, în speță minunate castele, aici.

 

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s