Festival Combo Magic

Nu știu cum s-a nimerit, nu știu cum s-a potrivit, dar cumva am ajuns să merg, în decursul a doar 5 zile, la două festivaluri. Unul în Germania, unul în România. Două zile colo, două zile dincolo, cu o zi de pauză între. Și cum mi s-a părut interesantă experiența paralelizării, am zis să scriu câte ceva despre asta.

A Summer’s Tale

DSC08235

A Summer’s Tale este un festival care are loc în localitate Luhmühlen. Care este un sat mic, aflat la circa o jumătate de oră de orășelul Luneburg, aflat la circa o jumătate de oră de orașul Hamburg. A fost prima mea experiență de festival internațional, așa că, bineînțeles, m-am uimit de multe lucruri comparând cu ce am văzut pe la noi.

Transportul. În biletul de festival este inclus transportul cu trenul metronom (ăsta este un soi de tren privat, dar spre deosebire de privatele noastre biletele le achiziționezi din gară de la aceleași automate cu biletele normale) din Hamburg sau din altă parte și transportul cu autobuzul de la gara din Luneburg până la Luhmühlen. Și retururile. La capitolul autobuze, aș fi zis că plecările/întoarcerile de la festival sunt cam puțintele, dar nu m-am confruntat niciodată cu aglomerație, cozi la autobuz sau înghesuială. Nu știu dacă am avut noroc sau pur și simplu oamenii nu au fost atât de mulți ori s-au organizat cu mașini personale sau altfel. Cert este că am prins un loc pe scaun de fiecare dată și am călătorit în perfectă ordine. 

Logistica. A plouat la A Summer’s Tale în a doua zi. A ploua cam toată ziua. Un soi de burnițeală, cu intensificări pe alocuri, nu chiar ploaia torențială de la Electric Castel. Oricum suficient cât să se facă noroi în condiții de România. În condiții de Germania, nu prea. Pentru că oamenii puseseră în perimetrul din fața scenei nisip, în alte zone un soi de bucăți de lemn, iar pe aleea către festival ceva amestec la care apa nu adera tocmai bine. Așa că lucrurile s-au menținut în limite tolerabile.

Toaletele. Ordinea și curățenia nemțească se aplică până și la acest capitol. Oamenii au utilizat o metodă pe cât de banală în aparență, pe atât de eficientă. În fața toaletelor, foarte curate de altfel, dotate cu hârtie igienică, lumină etc, era o mare ladă cu rumeguș. Când intrai în toaletă luai un pahar de rumeguș și îl foloseai pe post de tras apa. Efectul: lipsa mirosului pestilențial altfel preacunoscut și specific toaletelor noastre ecologice. La asta se mai adăuga și un dozator cu dezinfectant pentru mâini la ieșire. Ca să fie treaba treabă.

Organizarea. Probabil singurul minus al festivalului este faptul că nu are materiale informaționale în engleză. Ok, există siteul, dar la fața locului nu tu pliant, nu tu aplicație în engleză. Doar un info point unde, într-adevăr, ni s-a spus să venim de câte ori avem nevoie.  Altfel, accesul s-a făcut foarte ușor, spațiul era foarte ok împărțit, orele de începere ale concertelor eu fost respectate și totul a mers foarte bine. Exista o scenă mare în aer liber și o scenă mai mică așezată sub un cort imens, lucru care a prins foarte bine, mai ales pe ploaia de a doua zi.

Publicul. Nu știu dacă datorită localizării sau publicului țintă, dar la festivalul acesta am văzut cu totul altceva decât văd pe la noi. Aș fi zis inițial că media de vârstă este undeva peste 30, din cauza numărului mare de oameni la peste 50 de ani pe care i-am observat în public, dar apoi m-am gândit că trebuie să iau în considerare și toți copiii de sub 5 ani veniți cu părinții. Care copii sunt mulți. Așa că, una peste alta media ajunge 20 și ceva, fără a fi plin de puștime deloc.

Muzica. Eu am mers acolo pentru Sigur Ros în primul rând, și Jose Gonzalez în al doilea. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că publicul este unul educat, care știe când să facă liniște și să asculte. Iar la ce am vrut să audiez eu era nevoie de liniște perfectă. Pe lângă asta am mai ascultat niscaiva Heather Nova, la care nu am fost prea atentă recunosc pentru că abia ajunsesem și doream să explorez zona, un Michael Kiwanuka, care a fost destul de simpatic și dansant, Garbage, pe care îi văzusem acum câțiva ani și eu fost ok și Nada Surf, probabil cel mai plicticos concert al vieții mele. Concertele diverșilor artiști mai mici începea destul de devreme, iar headlinerii intrau la 22.30. Sunetul excelent cap-coadă.

Mâncarea și băutura. Oferta nu era extrem de variată. Ceva cârnați tipici, burgeri, cartofi prăjiți, waffe, clătite. Cafele, bere, apă potabilă de la cișmea. Prețuri măricele. Avantajul este că ai voie să-ți aduci mâncarea de acasă, așa că poți face un picnic strălucit la preț decent. Cu sticle de apă nu ai voie, însă cu bidonașe de plastic da. Asta mi s-a părut ușor ciudat, dar acceptabil.

Impresia generală. Mi-a plăcut mult mai mult decât pe la festivalurile autohtone. Mi-a plăcut organizarea, aerul relaxat, oamenii liniștiți, spațiul verde. Am uitat să menționez, festivalul este așezat la margine de pădure, în mijlocului unui parc natural. Printre activitățile distractive atașate se numărau ședințe de yoga sau capoeira, workshopuri și plimbări cu canoele pe râul din apropiere. Festivalul este abia la a doua ediție, așa că aglomerația nu este mare și organizarea nu prezenta probleme. Tind să cred însă că și dacă situația s-ar complica, s-ar găsi soluții în clasicul stil german.

Summer Well

IMG_1284

Summer Well este deja la a șasea ediție. Am fost la toate și am văzut lucrurile schimbându-se. Acum, venind imediat după un festival din afară pot face și o comparație.

Transportul. În ultimii câțiva ani am reușit din fericire să mă lipesc mai mereu de ceva prieteni dotați cu mașină personală, așa că uitasem cum stau lucrurile cu autobuzele de festival. Mi-am reamintit duminică, atunci când am zis să reîncerc experiența din primii ani. Nu s-a schimbat absolut nimic. Ba din contră, e mai rău parcă. Ne-am înghesuit ca animalele, ca să încăpem în autobuze, cu stat și taxat bilete, că doar la noi totul se plătește, iar apoi ne-am sardinificat mirific până la festival, pentru că vorba aia nu există limite sau număr maxim de călători într-un autobuz. Măcar a fost aer condiționat.

Logistica. Din fericirea nu a plouat la festival. A plouat cu o zi înainte, s-a făcut puțină mizerie, dar situația s-a prezentat bine. O problemă ar fi, după cum a remarcat un amic, lipsa luminii prin pădure și pericolul de accidentare reprezentat de diverșii stâlpișori, minipomișori sau capcane aferente spațiului verde. La capitolul plată lucrurile s-au simplificat, am scăpat de jetoane și am primit carduri, așa că lucrurile s-au desfășurat destul de eficient pe la cozile la mâncare și băutură.

Toaletele. Ca de obicei, probleme. Toalete înfundate, murdare, mirositoare, nu e cazul să dezvolt. Se știe.

Organizarea. Un plus pentru aplicația de festival bine pusă la punct și făcută în engleză de data asta. Scena și spațiul din fața ei au rămas aceleași, însă publicul s-a înmulțit. Drept urmare lucrurile s-au aglomerat destul de tare, mai ales sâmbătă seară. Duminică cred că au mai plecat din oameni la Rihanna și situația a fost mai bună. Altfel spațiile bine delimitate și împărțite și cozile decente.

Publicul. Media de vârstă scade parcă tot mai mult de la an la an, lucru care pe mine nu mă bucură neapărat. 80% din public erau cred tinerei de liceu puși pe chițăială și distracție. Mai erau și cei veniți să afișeze ținute extravagante și să facă act de prezență. Și mai erau și câțiva veniți pentru muzică. Oricum era enorm de multă lume. Mie una deja îmi pare că spațiul este neîncăpător pentru publicul în continuă creștere.

Muzica. Singura trupă pe care doream să o văd anul ăsta la Summer Well era The Chemical Brothers. Care au fost exact explozia la care mă așteptam. Lumini, sunete, nebunie și haos. În rest nu m-a pasionat prea tare nimeni din line-upul tineresc, dar trebuie să recunosc că am fost foarte plăcut surprinsă de Hurts. I-am mai văzut tot aici acum câțiva ani, dar parcă și-au schimbat nițel stilul. Au lăsat-o mai moale cu melancolia, au adus două negrese ca backing vocals, lucru care animă întotdeauna lucrurile și au ajuns la un show suficient de antrenant și intens cât să te țină în priză. Sunetul cam puternic în anumite zone și bassul cam turbat.

Mâncarea și băutura. La capitolul ăsta stăm clar mult mai bine. Oferta a fost extrem de variată și posibilitățile care mai de care mai îmbietoare. Pizza, burgeri, chinezesc, indian, italian, înghețată, clătite, prăjituri. Bani și poftă să ai, că nu te plictiseai. Băutura și ea ok.

Impresia generală. Una peste alta, Summer Well crește. Îmi pare însă că se îndepărtează tot mai mult de filmul meu muzical. Targetul este tinerimea și trupele sunt mai mult pe gusturile lor. Lăsând la o parte faptul că mie personal nu-mi place aglomerația excesivă, Summer Well rămâne un mijloc plăcut de petrecere a unui weekend de vară, în mijloc de pădure, cu multe activități simpatice la dispoziție și ocazia unor audiții muzicale interesante pe alocuri.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Evenimente, Muzici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s