Damien Rice. Dragostea vieții mele muzicale.

Îmi place muzica deprimată. Adică, ok, rezonez foarte bine și cu treburi vesele și dansante, dar așa mai aproape de inima mea este tot ce-i bazat pe dramă. Cu cât posibilitatea de a vărsa o lacrimă de emoție e mai mare, cu atât cresc și șansele să apreciez o melodie. Cu concertele cu atât mai mult se aplică treaba asta.

Acum doi ani m-am fericit maxim lăcrimând la The National la Summer Well. Top 3 live-uri personale. Și anul ăsta am zis să-mi mai fac o dambla depresivo-muzicală. Așa că acum două săptămâni m-am suit într-un avion și m-am dus la Hamburg, ultimul loc unde mai aveam posibilitatea să-l văd pe Damien Rice pe turneul ăsta. Să comenteze haiterii cât vor, dar io-l iubesc. Adică serios acum, e atâta de trist el și turmentat interior și are versuri scrise așa cu patos. Plus fețișoara aia simpatică și ochii ceia albaștri și părul ciufulit și barba neglijentă. Și accentul irlandez! Pur și simplu sunt topită, ce să mai. M-aș mărita cu el, fără să știu nimic altceva. Nu zic că ar ieși bine, da aș face-o pornind doar de la premisele de mai sus.

Aaaanyway, Damien Rice live într-un parc oarecare dintr-un oraș german oarecare. Fusese o zi tare schimbătoare meteorologic așa că nu știam la ce să mă aștept. Când am ajuns era ușor înnorat, până a terminat de cântat pisicuța din deschidere (complet irelevantă și inoportună, nici nu-i menționez numele) s-a luminat. Și apoi a sosit el. Și a început să cânte. Practic am simțit instant așa un gol în stomac și un nod în gât. Ce să mai, dragoste la prima vedere. Apoi mi-a cântat The Box, piesă de-o ador maxim și aș fi plâns cu ardoare teribilă dacă era după mine, dar mi-a fost că râd bodyguarzii, că nah eram în primul rând acolo. Așa că m-am limitat la o lacrimă prelungă și esențială.

Damien Rice nu are setlist, cântă după cum simte, după cum bate vântul, după cum cere situația. Și cam înainte de fiecare piesă zice o povestioară mică, face el o corelație ceva. Mă rog din punctul meu de vedere tot ce a zis a fost minunat, dar recunosc acum că putea înșira foarte bine orice bazaconii cu accentul cela simpatic și mi s-ar fi părut vorbe de căpătâi. Și cântă doar el cu chitara lui. Mă rog, sunt mai multe, le mai schimbă. Unele cântece sunt doar variantă acustică, la altele te mai învăluie și ceva acompaniament din boxe. Ce să zic, intensitatea variază considerabil și neașteptat, iar tânărul dramatic și liniștit în mod normal, are scăpări surprinzătoare de mânie și întunecare. Pe care dacă le corelezi cu spectacol foarte bine sincronizat și dozat de lumini (prin ce live-uri văzusem eu anterior nu erau), iese o treabă tare bună, care să zicem pentru cei care blamează acalmia obișnuită a artistului, scoate lucrurile din tipare și monotonie. Me, My Yoke and I m-a răvășit bine de tot în acest sens. Și apoi a fost adevărată demență acustico-vizuală pe I Remember.

Cea mai cunoscută piesă a omului este The Blower’s Daughter. Se știe. Sunt o persoană comună așa că îmi place și mie mult mult mult. La fel de mult mult mult apreciez coincidențele și serendipitățile vieții. Așa că am apreciat în mod special ploaia de a început fix pe piesa asta. A fost magic, vă zic. Și apoi pentru că era potrivit și el cântă, după cum spuneam, după potriveli, a cântat Cold Water și a ieșit și el în ploaie și a stat așa cam la un metru de mine. Dar, vai, era un gard între noi. Hai, gata, știu că deja devine grețos de siropos pentru cei care habar nu au despre ce vorbesc, dar pentru mine a fost vis.

În concluzie, deprimantul Damien Rice a fost absolut mi-nu-nat! Concertul anului până acum. Și top 3 clar. Și, da, sunt o dramatică muzicală și nu mi-e jenă să recunosc asta. Și acum două săptămâni, într-o lune schimbătoare, am fost pentru circa 2 ore cea mai fericită fată tristă din lume.

da

 

 

 

Advertisements

1 Comment

Filed under Muzici

One response to “Damien Rice. Dragostea vieții mele muzicale.

  1. Pingback: 7 live-uri pentru 2016 – o ierarhie personală | Overground Magazine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s