Lollapalooza Berlin. Mărimea contează.

De circa 10 ani să zicem, adică de când mă știu eu muzical vorbind, mi-am dorit să ajung  la un festival mare. Glastonbury e cel mai cel, se știe, dar l-am tăiat de pe listă când am auzit că e în câmp și cu cort și cu toate aferentele. Sunt prea comodă pentru așa ceva. Am rămas pe listă cu Werchter și Primavera. Pentru 2017 eventual.

Pe la începutul acestui an, s-a anunțat turneu Radiohead. Numărul 1 în lista mea de “trebuie văzut”. Așa că după diverse cercetări și calcule am optat pentru varianta Lollapalooza Berlin. Fără să știu nimic despre festival în sine. Am văzut că are câteva nume ok, dar nu ceva impresionant, că e într-un parc, ține două zile. Mi-am spus că e o afacere bună, o mărime medie. Ceva gen Summer Well probabil, dar mai mare. Ce poate merge prost?

Habar n-aveam ce mă așteaptă. Am pornit-o ca o zână spre festival sâmbătă pe la un 3. Mă rog, am fost nițel contrariată când amicii mai bine informați m-au anunțat că deja sunt 100 000 de oameni la fața locului. Poate că ar fi trebuit să mă gândesc atunci când am plecat din București cu un avion practic plin de oameni mergători la festival, că nu doar românul ar putea fi interesat de eveniment. Dar neexperimentată cum sunt, nu am intuit prea bine ce înseamnă asta. Așa că am fost complet bulversată ajungând la fața locului.

Festivalul s-a ținut în Treptower Park, spațiu verde imens, bine conectat la metroul berlinez și deci ușor accesibil. Nici la intrare nu au fost cozi, așadar până aici totul bine. Eh, odată ajuns înăuntru începea distracția. Puhoaie de oameni. În mod normal spațiul din parc îmi închipui că ar fi unul extrem de degajat și relaxat. Aleea principală este un bulevard practic, iar zonele de gazon adiacente sunt largi și întinse. Sunt și suficienți copaci cât să ai parte de umbră și să te simți ca în pădure. Toate premisele sunt corecte deci.

Atâta doar că, în perioada festivalului, Berlinul a fost lovit de un val complet inoportun și neașteptat de căldură. Maxime de peste 30 de grade, ceea ce e complet improbabil pentru locurile astea. Așadar parcul cel verde, a devenit un câmp plin de praf. Nori de particule pluteau în aerul încins, în zonele din fața scenelor nu era niciun loc umbrit, așa că transpirai subit și iremediabil dacă încercai să te apropii de mijlocul acțiunii.

Așa că prima zi a fost un soi de eșec pentru mine, pe motiv de nervi și nepregătire psihologică pentru ceea ce mă aștepta. Voiam să văd Kaiser Chiefs, la scena alternativă. Asta însemna în capătul celălalt al parcului față de poarta mea de acces și scena principală. Așa că am pornit-o într-acolo, prin mulțime, prin soare, căldură și praf. Normal că am ajuns complet epuizată și frustrată la scenă, jumătate de oră mai târziu, când sincer nici nu mă mai interesa cine ce cântă și tot ce îmi doream era un loc cu umbră unde să mă adăpostesc și să-mi revin. Ceea ce am și făcut. Mi-am tot revenit până la 21 și ceva când m-am îndreptat spre scena principală, să văd Kings of Leon. Altă distracție. În primul rând, am stat la maaaaama naibii. Gen capăt de stadion. În al doilea rând, am schimbat cred locul de vreo 5 ori, pentru că oriunde mă așezam și părea inițial ok, 10 minute mai târziu se forma flux de oameni. Nu am înjurat printre dinți apăsat cred cât am înjurat în seara aia în toată viața mea. Abia într-un final când mi-am găsit un spațiu al meu la capătul mulțimilor, am putut asculta liniștită câteva cântece de-mi plac. Oamenii sună excelent live și mi-a părut tare rău că nu m-am putut bucura cum trebuie de muzici din cauza contextului neprielnic.

A doua zi, lucrurile s-au prezentat puțin altfel. Deja știam cu ce mă confrunt, așa că am abordat situația mai ușor. Am ajuns la timp cât să prind ceva din The Temper Trap, la scena alternativă și chiar destul de în față. Și a sunat foarte bine. Am regretat nițel că nu am înfruntat căldura ca să-i prind de la început. Apoi m-am postat într-un loc umbros, departe de mulțime și praf și pe la un 17 m-am îndreptat cătinel către scena principală. Și am înaintat, și am înaintat, și am înaintat, ca prin șvaițer, cum s-ar zice. Cu o seară înainte, văzând ce se petrece am zis că o să mor de tristețe văzând Radiohead de la kilometri distanță. Sâmbătă s-a petrecut o minune însă. M-am tot dus pââââână în față. Rândul 2-3, fix sub ecranul din stânga scenei. Spațiu de mișcare lejer. Așa am văzut o oră de James Blake. Manifestare electro romanțioasă fain frumoasă. Pe la circa 18.15 trecute fix, terminându-se cântarea, plecând 3 oameni și ajungând eu taman la gard în rândul 1, am luat decizia cea mare. Să nu mă mai mișc de acolo până la 19.40. Nici nu-mi venea a crede ce noroc am avut să experimentez asemenea apropiere. Aveam ceva apă, ceva mâncare, un șervețel pe nas și gură pentru valurile de praf, așa că am sprijinit gardul o oră și jumătate. După care… magie. Nu pot descrie eu prea bine simțămintele de le-am simțit. Am uitat și de praf, și de durerea de picioare, și de căldură, și de toate. Două ore și nițel de perfecțiune au fost. Doar True Love Waits mi-a lipsit. Doar. Altfel, ce să zic, sunet impecabil, extaz muzical, fericire cardiacă. Concertul ăsta de final, pentru care, de fapt, și mersesem la Lollapalooza fără să mă intereseze nimic altceva, a făcut toți banii și a meritat toată osteneala.

Daaaar… am stabilit cu această ocazie un fapt destul de neașteptat, însă cert. Nu-mi plac festivalurile mari. Prea multă agitație. Prea mare haos. Un concert imens cred că pot suporta, dar nu mai multe zile de nebunie. Nu zic, altfel, Lollapalooza foarte bine organizat. Zeci de toalete, vreo 3 food-courturi, cozi minime, acces rapid. Dar, dacă e să compar, prefer de zece ori A Summer’s Tale, festival tot nemțesc, tot la pădure, dar mult mai mic și aerat. Am povestit despre el câte ceva aici. Așa că nu știu dacă îmi mai doresc Werchteri sau Primavere. Dar nu elimin încă total ideea. Mai las să așeze praful și poate mă răzgândesc.

Advertisements

1 Comment

Filed under Evenimente, Muzici

One response to “Lollapalooza Berlin. Mărimea contează.

  1. Pingback: The Temper Trap în Fratelli Studios: dulcea dispoziţie! | Overground Magazine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s