Berlin. Pe repede înainte.

Berlinul e întindere mare și eu n-am putut-o cuprinde decât în mică parte, așa de la o primă descindere. Așadar, lăsând la o parte imaginea de ansamblu, despre care am scris aici, iată ce am apucat să văd.

Cel mai mult m-am învârtit în centru. Adică  Mitte, care e practic o shaorma cu de toate. Musai o tură trebuie să dai prin AlexanderPlatz, care nu e mare lucru vizual vorbind. Niște clădiri imense și cubiste de hoteluri și magazine. Imediat lângă este și Berliner Fernsehrturm, adică turnul de televiziune de domină orașul din înălțimea lui ascuțită. O să mă cocoț musai în el la următoarea vizită. Pe lângă el Rotes Rathaus, primăria orășenească din cărămidă roșie ce a fost impecabil refăcută, de nu ai crede că au distrus-o aproape complet la un moment dat. Chiar lângă primărie e Nikolaiviertel, centrul orașului odată demult, restaurat și el ca să arate ca pe vremuri, tare simpatic de altfel și plin de restaurante. Cu tot cu o biserică.

Când termini cu bucata asta, treci fain frumos râul Spree pe unul dintre multele poduri de-l traversează (am aflat și eu că Berlinul ar surclasa Veneția la capitolul ăsta) și ajungi pe Museum Island. Zonă foarte frumoasă, cam singura așa cu aer de oraș vechi. Nu-i zice insula muzeelor degeaba. Găzduiește nu mai puțin de cinci: Altes Museum, Neues Museum, Alte Nationalgalerie, Bode Museum și Pergamom Museum. Le-am admirat doar de la exterior de data asta. Pe ele și, mai ales, Berliner Dom, un soi de Sf. Petru din Roma în variantă nemțească. Cel mai bine se vede situația de la orizontală, de pe gazonul amplasat strategic și central și numai bun de accesat când afară-i cald și bine.

Odată terminată și insula, treci iară râul până pe malul opus. Aici situația vizuală se schimbă nițel și scala umană se cam pierde. Totul devine matematică. Paralele și perpendiculare. Ai trei bulevarde mari și late, Friedrichstraße de-a lungul, Leipziger Strasse și Unter den Linden  de-a latul. Și cât sunt ele de întinse, rânduri și rânduri de clădiri impersonale și puțin atractive. Să tot mergi și mergi. Pe Friedrichstraße până la faimosul Checkpoint Charlie, unde se și termină practic Mittele. Pe Leipziger Strasse până la Potsdamer Platz, adunătură ordonată de zgârie nori sticloși. Pe Unter den Linden până la cunoscuta Brandenburg Tor. Excepție face poate doar Berliner Konzerthaus și piața de-o străjuiește.

Dincolo de poartă începe cartierul Tiergarten, pe care nu am apucat să-l cercetez. Am văzut Reichstag Building, clădirea parlamentului german, clasică ea în mare, până la domul de sticlă de-i decorează creștetul. Minunată structură. Musai de bifat. Gratuit, dar cu programare anterioară, pe care eu mi-am fixat-o pentru apus și nu mi-a părut deloc rău. Cu tot cu audioghid și el gratuit, care-ți povestește lucruri tare interesante. Pe lângă Reichstag, pe malul râului e o zonă foarte fain amenajată de scări cu ieșire la apă, în care am mulțumit cerului că-mi pot răcori și odihni picioarele obosite de la atâta umblat și căldură. Asta în timp ce m-am uimit de clădiri imense cu aspect futurist ce ornează ambele maluri ale râului pe bucata respectivă.

Dacă tot ești în zona asta, merită să vezi și gara. Cum să vă explic eu ce-i cu Berlin Hauptbahnhof? E practic o mică planetă. Sau o navă spațială. Când eram eu mică și vedeam filme SF, cam așa arătau lucrurile. Un ansamblu imens, învelit în metal și sticlă înăuntrul căruia se întâmplă tot soiul de lucruri. Cu niveluri peste niveluri, cu scări rulante, lifturi din sticlă, trenuri peste metrouri. Magazine, restaurante, supermarketuri. Ce să mai… un mic univers de sine stătător. Am mai văzut eu gări impresionante, dar nimic ca asta.

Am lăsat special pentru final spațiul meu berlinez preferat, în care am și avut norocul de a sta. Prenzlaeur Berg. Este cel mai liniștit, uman, plăcut și frumușel cartier de l-am umblat. Pare-se printre puține scăpate de distrugere în timpul războiului, ceea ce explică aerul mai retro-cochet. Are multe blocuri de apartamente simpatice, mai noi sau mai vechi, cu balcoane pline de flori, măsuțe și scăunele numai bune de băut cafeaua și platani înalți și frunzăroși să le umbrească. Mai are restaurante, bakerii, adică pâinării-prăjiturii, și tot soiul de magazinașe simpatice. Mai are ceva piețe stradale numai bune de clătit ochii și golit buzunarele. Eu sâmbătă am nimerit pe Kollwitzstraße la piața de weekend, unde se găseau toate minunățiile alimentare de pe lume. De la fructe, legume, salate, brânzeturi, pâine și prăjituri până la gozleme și rahat turcesc divin de rodie și fistic ca la Istanbul. Sâmbăta de la 9-16 și joia de la 12-19, pentru piața de produse organice și alte asemenea. Iar duminica în Arkonaplatz, într-un părculeț mic și verde, între 10 și 16, o alternativă mai modestă la piața mare de vechituri a orașului.

Am umblat prin Berlin până m-am epuizat, că nah așa sunt eu în orașe noi. Am capitulat de multe ori, ba pe o bancă, ba pe o iarbă, dar a fost bine. Restul rămâne de descoperit la proximele vizite, care sunt sigură că nu vor întârzia să se arate.

 

Advertisements

4 Comments

Filed under Călătorii

4 responses to “Berlin. Pe repede înainte.

  1. In doua saptamani merg si eu. M-am cam informat ce e de vazut, insa articolul tau imi prinde foarte bine 🙂
    kisses

    Like

  2. enjoy! musai ramen la cocolo.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s