Malta. Extravaganța maritimă de 1 noiembrie.

Acum vreo două toamne, prin luna lui octombrie, în timp ce la București era frig și ploua mizerabil, am văzut pozele unei amice de se afla în Malta în vacanță. O plajă minunată, cu ape turcoaze și optime pentru îmbăiat. Am zis atunci că vreau și eu să fac baie în octombrie. Anul trecut biletele erau scumpe, dar anul ăsta m-am lipit de o ofertă. Așa că de prin iulie practic tot aveam fantezii acvatice pentru excursia planificată pentru toamnă.

În teorie, în Malta, în octombrie, mediile atât în aer, cât și în apă, sunt de 23-24 de grade. Știam din incursiunea de anul trecut din Puglia, că asta înseamnă practic perfecțiune. Așa că mă pregătisem cu costume de baie și rochițe pentru 5 zile de vară în miez de toamnă. Însă lucrurile nu păreau a arăta tocmai optim. Cu vreo 2 zile înainte de plecare în Malta s-a pornit furtuna. Prognoza arăta ploi cât cuprinde și temperaturi în scădere. Eternă optimistă cum sunt, practic nu-mi venea a crede că într-un loc mai mereu însorit o să plouă neîntrerupt fix în cele câteva zile în care ajung eu. Am fost adusă cu picioarele pe pământ, la figurat, când am ajuns cu avionul deasupra insulelor malteze și am început să ne zgâlțâim temeinic, semn că, da, iată, e furtună afară. Mi s-a confirmat situația nefericită și mai bine când am coborât din avion într-o burnițeală oribilă și un vânt de ne-am și mirat că am ajuns teferi la sol. Dar să nu exagerăm cu detaliile dramatice și să trecem în revistă niște date informative.

În afară de faptul că o să-mi ofere șansa unei scufundări tardive, nu știam mare lucru despre Malta. După o oarecare informare, am aflat că vorbim despre trei insule tare mici aruncate undeva mai jos de Sicilia în largul apelor. Am realizat cât de mici cu adevărat, abia când le-am văzut din avion, acoperindu-le practic total cu privirea. Malta este cea mai mare și agitată. Aici se găsește capitala, Valetta, aeroportul din Luqa, și tot soiul de stațiuni turistice mai comerciale, a la Mamaia, gen St. Julians. Gozo este mijlocia, un soi de spațiu rural liniștit și cuminte, presărat cu sătucuri și golfuri sălbatice. Comino este mezina și cea mai sălbatică, faimoasă mai ales pentru Blue Lagoon. Toate cele trei insule sunt destul de aride. Stânci, teren uscat și tot soiul de formațiuni calcaroase cu forme ciudate. Pe alocuri ai zice că ai aterizat pe altă planetă. Normal, ici și colo mai e și ceva vegetație. Palmieri, cactuși imenși și mici culturi de legumicole. Prin urmare și apa este indicat să fie economisită pe cât posibil.

Am descoperit ajungând pe cele două insule, că Malta este un fel de turn Babel. Lumea vorbește ba un soi de arabă, ba engleză, ba italiană, ba franjuri de franceză. Plus că e populată de tot felul de alte nații. E un mix tare ciudățel, dar deloc deranjant. Cert este că, într-un fel sau altul, te înțelegi cu ei. Nici la capitolul mâncare situația nu este foarte clară. În mod sigur influența italiană prevalează, cu toate minunățiile de le iubesc eu, de la paste, la cannoli și fructe de mare. Mai au și iepure, gătit în diverse forme, mai ales la cuptor. Mai au și treaba numită Qaghaq ta’ l-Ghasel (nu am reușit să rețin cum se pronunță asta), adică un covrig umplut cu un amestec interesat de melasă și tot soiul de arome interesante. Musai de încercat. Se mănâncă tare bine în Malta, asta este clar. Ce au ei tradițional și mi-a plăcut surprinzător de mult este băutura numită Kinnie. Este un suc acidulat ușor amărui, un soi de Coca-Cola locală, doar că în loc de ce naiba bagă ăia în Cola, Kinnie e făcut din tot felul de plante și fructe, gen portocale amărui, ginseng și lemn dulce.

Ca să te deplasezi pe aceste insule ai nevoie fie de o mașină, fie de transportul în comun. Cum mașină nu aveam, ne-am bazat pe transport. Care e destul de bine pus la punct. În centrul celor două insule mai mari, Malta și Gozo, există câte un hub din care pleacă radial către margini majoritatea autobuzelor. În Malta e Valetta, în Gozo e Victoria Bay. O cursă costă 1,5 euro, dar dacă intenționezi să te învârți în voie prin zonă, cel mai bine este să-ți iei un card de 7 zile. Costă 21 de euro, dar ai transport nelimitat și, pot confirma din experiență proprie, este excelent. E drept că la capătul a 5 zile, eram atâta de sătulă de stat în autobuz, încât am zis că în București nici că mă mai sui într-unul prea curând. Între Malta și Gozo se circulă cu un feribot mare și frumos, pentru care biletul dus-întors costă 4,65 euro. Spre Comino există diverse companii private, care te transportă înainte și înapoi pentru 10-15 euro.

Pentru toate mijloacele astea de transport există orare online, așa că este utilă o pregătire anterioară. Mai ales că, în extrasezon, unele circulă mai răruț și atunci este binevenită o sincronizare între. De reținut încă o treabă. Este indicat ca atunci când aștepți un autobuz în stație și îl vezi că vine, să-i faci semne vizibile să oprească. Prin semne vizibile mă refer chiar la a te arunca în fața lui dacă este nevoie (ar fi fost util cred în singurul caz în care autobuzul, care se întâmplă să fie fix ăla care trebuia să ne ducă la aeroport în ultima zi, a trecut în trombă pe lângă noi fără nicio treabă).

Lăsând la o parte amestecătura generală, Malta se aseamănă cred cel mai mult cu Italia, în diferite privințe. Mi se par și normal având în vedere proximitatea. Am zis de limbă, am zis de mâncare și musai să amintesc și de stilul orășelelor malteze, care mi-a amintit de sudul Cizmei. Mai sunt și ușile colorate ale caselor, lucru pe care îl apreciez oricând. Și ar mai fi și elementele de religiozitate să-i zicem. Ca și prin Puglia, dar parcă mult mai accentuată este tendința afișării credinței catolice. În acest sens, majoritatea caselor au tot soiul de mici altare, iconițe și însemne cu numele a diverși sfinți. Nimic ostentativ și deranjat, dar totuși extrem de vizibil.

Când am stat eu și am analizat potențiala mea vacanță, am concluzionat că 4 spre 5 zile în Malta sunt suficiente. Două zile în Gozo, două în Malta, ar trebui să fie ok, mi-am zis.  M-am înșelat. E vorba totuși de vizitarea unei țări, fie ea extrem de mică. Așa că am reușit doar parțial să vedem obiectivele propuse. Dar despre asta altă dată.

 

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s