Rome alone

De vreun an aproximativ tot zic că vreau să revin la Roma. Să revin pentru că am ajuns acolo prima dată acum vreo 15 ani. Am stat atunci vreo două zile și am alergat de colo-colo, ca un turist neexperimentat ce eram. Am văzut pe repede înainte punctele clasice de interes, ca Vaticanul sau Colosseumul, și cam cu asta am și rămas. De un an deci am tot încercat să planific o vacanță cu cineva la Roma. Cum nu ieșea nimic, undeva de Sf. Nicolae, m-am enervat și mi-am luat bilete singură. Am zis că oi convinge eu pe careva între timp să mă acompanieze. Nu am găsit. Așa că m-am trezit pusă în fața primei mele excursii solitare planificate.

Am mai fost anul trecut la Londra de una singură, ce-i drept, dar acolo a fost nițel diferit, pentru că aveam diverse cunoștințe, cu care știam că o să mă văd și, de cazat, m-am cazat la o tanti acasă, așa că practic, nu exista ușorul disconfort al solitudinii totale. La Roma nu știam pe nimeni așa că am căutat special un bed and breakfast ca să mai dau peste niște oameni și să nu fie eu singură cuc. Odată ajunsă acolo însă, proprietara mi-a făcut turul locului și m-a informat că mă pot desfășura în voie pentru că, iaca surpriză, sunt singura musafiră. Că să nu uit să mă încui în casă și în cameră. A nu, nu e panică, zona e sigură, dar așa e cel mai bine. Acum în fiecare dintre noi zace un mic paranoic, așa că normal că s-a stârnit ceva anxietate la o astfel de veste. Care, mi-a influențat cumva excursia. Dar să trecem peste.

Eu trăiam cu impresia că orașe ca Roma, Paris sau Londra sunt mereu pline. Că nu există extrasezon. Ei bine, la Roma, există. Drept dovadă camerele goale din b&b, forfoteala absolut moderată de pe timp de zi și liniștea totală de pe timp de noapte. Dar nu mă plâng. E întotdeauna plăcut să nu te calci în picioare cu hoarde de turiști. Mai trăiam cu impresia că Roma e imensă. Mă rog, centrul vechi vizitabil. Ei bine, nu este. În trei zile ai timp mai mult decât suficient să o parcurgi în lung și-n lat, pe jos, fără nicio problemă. Fără vizitat muzee și fără stat la cozi adică. Pentru că eu nu am făcut așa ceva, cu o excepție. Basilica San Pietro, la care intrarea este liberă și deci indiferent de cât de extrasezon este tot stai măcar o jumătate de oră la coadă. Basilica are și un dom minunat în care plătești ca să urci, dar am renunțat la ascensiune pentru că s-a nimerit să ajung fix când ploua și era totul tare gri și am zis că îl păstrez pentru altă vizită cu soare și cer albastru. În rest, eu la Roma doar am umblat nețintit. E totul mult mai liniștit și intim de cât țineam minte sau mă așteptam. În afara câtorva bulevarde, străzile sunt micuțe și circulația nu este chiar teribilă. Plus că multe sunt pietonale sau cu acces restricționat pentru mașini. Iar eu una apreciez întotdeauna posibilitatea de a umbla nederanjat pe mijlocul străzii. Mai apreciez și suișurile și coborâșurile, iar cum Roma este orașul celor șapte coline, nu duce lipsă deloc.

Ce-i fain la Roma, este că umblând așa fără țintă precisă pe străduțele acestea, ieși de după un colț și dai nas în nas cu Pantheonul, sau cu Fonta di Trevi, sau cu Pizza Navona, sau cu Scalinata di Trinita dei Monti (în titulatura comercială, Spanish Steps). Și normal că te uimești și te bucuri de atâta frumusețe, că nu ai cum altfel. Acestea-s minunățiile mai micuțe și ascunse. Apoi sunt magnificele imense: Colosseo, Foro Romano, Monumento Nazionale a Vittorio Emanuele II. Lângă acesta din urmă mai e un loc frumos, Piazza del Campidoglio, pe care o recomand mai ales pe timp de noapte și musai cu o scurtă plimbare în jos pe strada cu același nume, pentru viziune minunată către Foro Romano. Tot în Piazza Venezia se mai găsește un loc secret superb, probabil preferatul meu din întregul oraș, grădina interioară a muzeului Palazzo Venezia. O oază de verdeață și liniște absolut perfectă. De partea cealaltă a apei, de aruncat un ochi la Basilica din San Pietro și Castel Sant’Angelo, și bineînțeles Vaticanul. Cam astea sunt obiectivele turistice de trebuiesc trecute în revistă oficial.

În rest e orașul. Sutele de biserici cu tavane aurite și pictate, obeliscurile ațintite, grădinile interioare cu portocali și lămâi, piațetele cochete și străzile pavate cu piatră. Sunt cartierele mici pe care le-am descoperit acum pentru prima dată și mi-au plăcut la nebunie. Monti, Ghetto di Roma și, mai ales, Trastevere. Zone centrale, dar nu atât de turistice, pline de magazine și magazinașe simpatice, ateliere și galerii, baruri, restaurante și terase. M-am plimbat pe acolo și pe lumină, și pe întuneric și arată la fel de fain. Toate aleile șerpuite și cotloanele înguste parcă altfel te fac să simți atmosfera. Și tot la capitolul locuri preferate aș menționa ansamblul verde de sus de pe deal, cu Villa Borghese și parcurile adiacente, prin care să te tot plimbi și să tot stai la soare. Iar după ce te învârți suficient, musai să te oprești în punctul de belvedere numit Pincio și să vizualizezi tot orașul.

La Roma se face și shopping, că doar vorbim de Italia. Cele mai multe magazine sunt pe Via del Corso și pe străduțele adiacente. Cele de clătit doar ochii, gen Dior, Valentino, Prada etc. pe Via della Fontanella di Borghese. În rest plin de tot soiul de locuri de cheltuit banii. Eu una pe ai mei i-am dat pe mâncare. Pentru că mâncarea italiană, se știe, e perfectă. În acest sens, aș menționa Pastificio, fast-food pe bază de paste homemade, fără fasoane, dar cu renume. După orele 13 se dă drumul, 4 euro costă porția și, dacă zâmbești frumos, primești și vin din partea casei. Pe aceeași stradă mai este și pasticceria Grano, unde am mâncat o pizza bună, și cofetăria Pompi, pentru un tiramisu excelent, dar și alte posibilități de îndulcire atractive. Asta lângă Piazza Spagna, pe ale cărei trepte, rețineți, nu e voie cu mâncare, pentru că abia ce le-au terminat de curățat și redeschis, după doi ani de reabilitări. Undeva prin zona Campo dei Fiori, se găsește Antico Forno Roscioli, de unde cred că mi-am luat cea mai bună pizza, dar și niscaiva prăjiturele deloc, dar deloc rele. Și am lăsat pentru final cea mai bună înghețată (trei cupe lipsite de cusur, una cafea, una baba al rhum și una vacanze romane) luată și anume de la Giolliti, care mi-a dovedit încă o dată că înghețata potrivită, la locul potrivit poate constitui perfecțiune.

Cel mai mult și mai mult am apreciat eu la această excursie temperaturile magnifice. Am plecat din București într-o dimineață înghețată, la -8 grade și am coborât din avion pe un soare de primăvară perfectă, la +15. După aproape o lună de frig constant și temperaturi polare, nu pot explica eu foarte precis cum te încălzești nu doar exterior, dar și interior, când dai de soare și mai arunci din cojoace. Plus că la Roma, în ianuarie, totul este verde și viu. Iarba e proaspătă, pinii sunt verzi (pentru care pini pot spune că am făcut o mare pasiune), citricele atârnă prin copaci, florile stau colorate prin ghivece. M-a plouat într-o singură zi, dar nu a mai contat practic deloc.

Dacă aveam orice dubii despre cum ar trebui să descriu experiența mea solitară în Orașul etern, mi-a devenit foarte clar fix în ultima zi a excursie în care mi-au căzut ochii peste niște rânduri desenate cu vopsea pe un trotuar. “Da soli e bello, ma insieme e stupendo.” Care va să zică: “E frumos și singur, dar e minunat cu companie.” Nu știu exact cum se face, dar Italia are mereu câte o treabă din asta de-ți iese în cale, perfect așezată și potrivită aproape magic cu ce se petrece. Lăsând la o parte anxietățile pasagere nejustificate probabil, la Roma mi-a lipsit compania, pentru că nu am avut cu cine împărți toate lucrurile minunate pe care le-am văzut, auzit și gustat. Pentru că, deși e frumos și să te pierzi de unul singur într-un oraș, dacă nu o faci perfect convins de solitudinea dorită, vor exista clar momente în care o să te cuprindă melancolia și o să simți că putea fi chiar mai bine și mai frumos cu un om lângă tine.

16251072_10154926407972438_256112902_o

Despre cazare: Zollila: un b&b simpatic din cartierul Monti. La 10 minute de mers pe jos de Termini, deci ok ca acces spre aeroporturi, la 15-20 de minute de mers pe jos de toată zona centrală. Foarte liniștit și curat.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s