Tinder. Despre multiculturalitate

S-a făcut anul de când am instalat Tinderul. Dacă după circa o lună scriam așa cam ce și cum e cu treaba aici, după 12 deja pot sumariza experiența din alt punct de vedere. Am zis inițial că o să utilizez aplicația așa pe post de cercetare. Să văd și eu cum sunt bărbații din afara cercului meu de cunoștințe. Fiind oarecum imobilizată social pentru o perioadă relativ îndelungată din motive medicale, am tot swipe-uit stânga-dreapta în lipsă de alte activități mai interesante. După o prima trecere în revistă a posibilităților oferite am concluzionat că în oferta autohtonă mai rar găsești lucruri interesante. În schimb panoplia internațională este una extrem de variată.

Așa că m-am gândit că asta ar fi o ocazie excelentă să-mi exersez cunoștințele de limbi străine și să-mi multiplic conexiunile internaționale. Plus că mi s-a părut că socializarea cu un străin de București are din start ca subiect de conversație prezentarea orașului. Asta în cazul în care discuția ar lâncezi pe alte direcții. Așa că am început să testez apele externe prezente în mod trecător pe plaiuri naționale. Cum de fiecare dată am aflat lucruri interesante din întâlnirile mele fugare și stric platonice am zis să le și trec în revistă pentru posteritate.

Domnul H. Francez, din Paris. Am ieșit la un suc plus cină la Energiea. Cum el a spus că mai vine cu un prieten, am luat și eu două amice și ne-am reunit cu toții. Domnul H. era abia mutat cu jobul în România, iar amicul, domnul F., era un italian, cu care se împrietenise în Milano, unde lucrase câțiva ani înainte și împărțiseră un apartament. Acum domnul F. lucra în Sofia, dar dăduse o fugă în weekend la București să vadă despre ce-i vorba și, după o primă vedere, deja cocheta cu gândul de a se muta aici, pentru că lucrurile păreau a sta mai bine. Cum grupul era mai mare, conversația a decurs foarte bine și după ce am mâncat, pentru că băieții doreau să vadă ce-i cu viața de noapte, am mers o fugă și prin Interbelic. Unde i-am și lăsat pe oameni să se petreacă și să bea până mai târziu și m-am retras acasă. Și cam asta a fost cu domnul H.

Domnul S1. Belgian, din Mons. A zis că ar fi încântat să-l plimb prin București, dar m-a tot amânat vreo trei zile, spunând că muncește mult și nu știe dacă are timp. Începusem să cred că aberează, pentru că nu mai auzisem pe nimeni să aibă o vizită de lucru atât de plină. Ne-am întâlnit într-un târziu, în ultima zi, între ultima lui ședință matinală și avionul de întoarcere acasă. Am avut o oră și jumătate să-i arăt câte ceva din centrul vechi. Și să aflu cu interes că la cei 27 de ani ai săi văzuse deja o grămadă de lume. Plecase după facultate în Australia, unde muncise timp de aproape un an. Apoi își făcuse masterul în Africa de Sud. Iar apoi cu banii câștigați în Australia în câteva luni, călătorise în mai toată Asia timp de un an. Cu ocazia asta am aflat că în București funcționează BlackCab, serviciu de taxiuri de lux plătibile cu cardul.

Domnul I. Brazilian, din Sao Paolo. Aventurier extrem, surfer, climber etc., plecat călare pe motocicletă să parcurgă traseul din cel mai sudic punct al Africii în cel mai nordic punct al Europei. Da, știu! În trecere și prin România, fix când eu mă recuperam după o operație și nu prea ieșeam din casă. Ne-am împrietenit pe Facebook și îi tot admir pozele absolut minunate de prin zecile de țări prin care se plimbă. Între timp a terminat și turul, în 591 de zile, 34 de țări și 44900 de km. Lucru foarte tare, dacă mă întrebați pe mine.

Domnul M. Italian, din Milano. Ne-am întâlnit într-o seară la Control. A venit cu un amic italian, domnul G., și o tipă româncă. Pe care am întrebat-o: “Și, voi tot pe Tinder v-ați cunoscut?” și mi-a răspuns profund atacată: “Cum? Nuuu. Pe Couchsurfing!” Concluzia a fost că fiecare acționează pe propria rețea socială. Domnii erau amândoi originari din Lecce și foarte simpatici de altfel. Am socializat puțin în seara respectivă, după care i-am lăsat să meargă în Boa, explicându-le că nu e chiar pe filmul meu de club. Ne-am revăzut a doua zi, în clasic stil italian de “ne vedem la 12, care de fapt este 14”, i-am mai plimbat puțin prin oraș și le-am arătat niște locuri, am aflat ponturi noi despre Italia de Sud și apoi ne-am luat la revedere pentru că eu aveam un concert de văzut și ei erau complet epuizați după ce umblaseră nițel prin oraș. Amatori turistici.

Domnul J. Irlandez, stabilit în București de vreo 3 ani. S-a decis că vrea să devină cântăreț de operă, a găsit aici o profesoară așa că a zis “hai să o fac și e asta”. Între timp predă cursuri de tango. Iar acum că și-a terminat pregătirea muzicală, vrea să plece mai departe pentru că aici nu se petrec prea multe în domeniul ăsta. Am tot zis că o să e vedem, dar nu a fost potriveală, sau mă rog, chef.

Domnul S2. Englez, de pe lângă Londra. După ce a lucrat el mult prin corporații s-a gândit că nu-i mai place și s-a apucat să învețe limbi străine și să călătorească. A venit în România pentru câteva luni, așa, ca să piardă vremea. Din categoria potriveli, citeam ambii amândoi în același timp simultan Jocul lui Ender. În București nu ne-am văzut, dar ajungând eu prin Vama Veche la un moment dat, ne-am ciocnit unul de altul, mă rog, mai mult el de mine. Am stat puțin de vorbă și apoi l-am lăsat și am plecat spre Expirat.

Domnul D. Australian, de pe lângă Melbourne. Plecat de acasă de circa 10 ani și umblând prin Europa de atunci. Ne-am întâlnit ușor atipic din cauza circumstanțelor caniculare. Adică în cadrul unei excursii la Sinaia. Venit în România pentru o lună, ca să scrie o carte. Asta după ce a studiat fotografia și arta prin Norvegia, a predat engleza prin Polonia și a mai făcut alte treburi prin Olanda. În mod clar un fel de uberhipster culturalo artistico internațional cum nu prea am mai întâlnit. Am ieșit de câteva ori prin oraș, am testa varii tipuri de înghețată și apoi ne-am luat la revedere eu plecând spre Hamburg, el spre Amsterdam.

Domnul L1. Portughez, originar din nord, actualmente locuind în Lisabona. Cu ocazia asta am realizat de ce este important să-ți menționezi înălțimea pe Tinder. Tare simpatic băiatul, atâta doar că era cu câțiva centimetri mai mic decât mine. Lucru care nu mă bucură niciodată. Lucrează pentru o companie mare de telefonie mobilă și se plimbă foarte mult prin lume cu ocazia asta. Din Africa până-n Europa. A ratat concertul Radiohead din Lisabona tocmai din cauza unei plecări, înțelegem deci că are preferințe muzical decente. Mi-a explicat că și în Portugalia, ca și pe la noi, în nord e mai fain, oameni-s mai amabili, prețurile mai mici. Mi-a zis că într-adevăr Pasteis de Belem original este doar unul și că deși este scump, trebuie să-l încerc. Am stabilit clar că este ceva în neregulă cu el, când mi-a susținut cu patos o teorie cum că Madridul este groaznic. Madrid de care io-s îndrăgostită. Că e oraș nou, n-are istorie, oamenii sunt răi etc. Cred eu că există și ceva râcă portughezo-spaniolă acolo. A rămas că ne auzim când oi vizita eu Lisabona, ca să-mi mai dea ponturi.

Domnul A1. Este american. Nu știu exact ce face el, cică ar fi fost doctor, dar s-a lăsat. Momentan călătorește. Într-un ritm extraordinar de-l invidiez maxim. Nu am apucat să ne vedem, dar ne-am împrietenit pe Facebook și până acum i-am urmărit cu interes peripețiile prin Moldova, Ungaria, Istanbul, Iordania, Paris și China. Postează o grămadă de poze cu mâncăruri interesante și tradiționale de pe unde merge, așa că este clar de păstrat pentru inspirație culinară cel puțin. Și, evident, îl urăște cu ardoare pe Trump.

Domnul B. Spaniol. A venit în România în citybreak, alături de prietenul său mexican, domnul A. S-au cunoscut la facultate de finanțe în Madrid și au ajuns să lucreze la aceeași bancă Santander. E viață grea și stresantă acolo la bancă, dar se plătește bine. Și dacă te înțelegi cu șefii poți să pleci și în vacanțe din când în când. Așa au ajuns băieții în România și Bulgaria, programându-și o excursie pe principiul “unde nu am mai fost până acum”. Bucureștiul le-a plăcut mai mult decât Sofia. Mă rog, nu știu cât au văzut, având în vedere că în una din cele două zile alocate au plecat în excursie la Bran și Peleș. Ne-am întâlnit cu încă două prietene la Control și, în mare parte, ne-am contrazis pe tema “care oraș spaniol e mai fain”. El era din Sevilla la origini și normal că își apăra orașul natal. Cu ocazia asta am concluzionat clar că latinii o să spună întotdeauna că orașul lor e mai tare decât oricare altul. Dacă sunt din sudul Italiei o să blameze nordul. Dacă sunt din Porto o să critice Lisabona. Dacă stau pe coasta Spaniei o să găsească defecte centrului. Acestea fiind stabilite și noi susținînd sus și tare Madridul, până la urmă băieții au zis că este cazul să plece spre un alt club mai animat și obedient.

Domnul A2. Este ungur. L-am văzut în stația de autobuz a aeroportului din Malta, imediat după ce am aterizat. Am remarcat că are ochi frumoși. Apoi, cum Malta este insulă mică, am dat de el pe Tinder. Lucrează pentru ceva companie cu sedii multiple, a locuit în ultimii ani în Singapore și Nigeria și de ceva vreme își face veacul în Spania. Apoi o să se întoarcă la Budapesta și, când termină proiectul, ar vrea să se mute în China. Prima lui prietenă a fost româncă și s-au cunoscut într-un tren de la noi. În Malta a venit să-și viziteze sora. Nu a existat sincronizare ca să ne vedem efectiv, mai ales pentru că noi eram acolo să facem baie și să mâncăm, iar el, maratonist aprig pare-se, să alerge kilometrii întregi de insulă. Dar ne-am făcut recomandări reciproce de locuri de văzut timp de 4 zile.

Domnul L2. Este italian. Ne-am match-uit când eram la Torino. Atâta doar că eram ambii acolo în vizită de weekend și ne-am ratat reciproc. Dar am aflat că omul este de fapt și de drept din Roma. Unde am și fost între timp, dar nu am apucat să ne vedem, pentru că era plecat la Milano. E consultant financiar, s-a școlit prin diverse țări și pare a fi un băiat tare simpatic.

Domnul T. Este un caz special. Teoretic este român, dar practic e plecat de tare mult timp prin țări străine, așa că se încadrează oarecum la socializări interculturale. S-a școlit prin străinătăți, lucrează pentru un startup de proiectează orașe inteligente și a venit la București pentru o conferință în acest sens. Ne-am reunit într-o seară la Control, el cu niște amici, eu cu o prietenă și am avut o conversație suficient de interesantă cât să mai rămân cu el o vreme în club, după plecarea companiilor. A crescut considerabil în ochii mei când am aflat că-i plac The National, Arcade Fire și diverși alți dubioși muzicali de care lumea nu știe în genere. Asta plus diversele lucruri interesante și normale la cap despre care am vorbit, îl fac, în mod ironic dacă stau să mă gândesc, cam singurul “străin” care ar fi putut prezenta un interes pe termen lung. Dacă nu ar fi trebuit să plece înapoi de unde venise, și anume la Berlin.

Cam asta ar fi cu străinii, la un calcul rapid fix 13, cum îmi place mie.

Later edit:

Domnul V. Întâlnit cu ocazia excursiei la Viena. Nici măcar austriac, ci spaniol, din Madrid. Eu ieșeam cu fetele la un ștrudel, așa că a venit și el cu un amic ungur, domnul M. Ambii amândoi făceau masterate la Viena, pe istorie. Unul antică, altul modernă. Ambii aveau în jur de 30 de ani și nu prea lucraseră mare lucru la viața lor, țelul fiind să sară din bursă, în Erasmus, în master și tot așa până la adânci bătrâneți. Și să călătorească în acest sens. Domnul din Ungaria locuia de fapt de ceva ani în Istanbul, fiind detașat temporar în Austria. De ce să nu păcălești sistemul cât poți, zic. Băieți amuzanți și deștepți, ne-am râs cu toții la un spritzer foarte bine, cu greu ne-au lăsat să plecăm acasă, noi fiind complet epuizate după o zi întreagă de umblat, ei dornici să petreacă, fiind sâmbătă seară până la urmă. Simpatic tânărul V, cam mic de înălțime ce-i drept, dar aș mai fi putut petrece ceva timp cu el, de preferat pe terasa apartamentului lui de la ultimul etaj cu vedere la oraș. Dacă ar fi fost timp. Plus că, am descoperi, în mod complet coincidental, că fuseserăm amândoi la același concert cu o seară înainte. Am zis că ne mai vedem noi la București sau la Madrid în viitor.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s