Atena. Ceva vechi și ceva nou.

Am tot evitat indirect Grecia ca destinație de vacanță, din nu știu exact ce motive concrete. Deși mi-au făcut cu ochiul întotdeauna apele perfect albastre de prin insule, mereu m-am gândit că e prea cald prin zonă, sau că nu se întâmplă mare lucru în afară de tăvălit prin nisip la soare, sau că ai nevoie de mașini și bărci ca să te miști de colo colo. Mă rog, nu a fost atracție turistică presupun.

Dar cum vacanțele neatent plănuite, bazate pe bilete ieftine de avion și descoperire de locuri complet noi capătă tot mai mare avânt în viața mea în ultimul timp, cumva am ajuns să plănuiesc și o excursie în Grecia, și nu în insule, ci la Atena.

Despre care, în afară de faptul că are niscaiva pietre antice cocoțate pe un deal și că oferă posibilități culinare deloc deranjante, nu știam nimic. Capitala Greciei este o destinație cam cât se poate de ieftină aș zice, având în vedere că avionul a costat circa 30 de euro, cazarea pentru 3 nopți alți 70 și distracția de acolo încă vreo 100. Singura chestie ceva mai scumpă, prin comparație cu restul elementelor, a fost transportul spre aeroport. Ai două opțiuni: autobuz, la 6 euro, 60 de minute și mare aglomerație sau metrou, la 9 euro, 40 de minute și condiții lejere. Atenție metroul circulă la ore fixe: dinspre aeroport la fix și la și 30, de la Syntagma (stația centrală) spre aeroport la și 6 și la și 36.

În afară de drumul de la și până la aeroport, dacă stai în centru nu prea mai ai nevoie să folosești transportul public. Și zic eu că ar fi bine să stai în centru pentru că nu e nici scump și tare comod. Zona nu este foarte extinsă, așa că trei zile cât am avut eu la dispoziție au fost mai mult decât suficiente. De vizitat propriu-zis în Atena nu sunt multe obiective. În afara cazului în care ești nemaipomenit de pasionat de arheologie, istorie și alte asemenea, eu zic că te poți mulțumi cu bifarea punctelor majore de interes.

Nu ai cum să ajungi în locul ăsta și să nu vezi Acropolele. Neintenționat ne-am găsit acolo în prima duminică din lună, când intrarea la muzee este gratuită, așa că am scăpat de 12 euro taxă de acces. Cu ocazia asta, și mai ales pentru că veneam fix după o excursie la Roma, mi-am sedimentat foarte clar în minte care-i Partenonul și care-i Panteonul. Chiar lângă dealul milenar, s-a construit un muzeu modern dedicat faimoaselor ruine. Acropolis Museum e o clădire superbă, complet futuristă, de contrastează minunat cu vestigiile antice. Aici sunt adunate cam toate elementele ce au supraviețuit trecerii timpului și au fost salvate de distrugeri și intemperii. Și sunt excelent puse în valoare în spațiul foarte generos, aerisit și extrem de atent iluminat. Tot aici, la etajul 2, ai un restaurant și o terasă absolut magnfică, de unde poți vedea și Acropolele și oraș de sus. Accesul la terasă este gratuit, cu liftul până  la etajul 2, iar apoi, dacă iei scările la coborâre, cumva intri direct în muzeu. Nu știu cât de legat este, dar nah, dacă nu ne-a oprit nimeni și nu ne-a cerut bilet, am profitat și noi să aruncăm o privire. Recomand vizionarea mai întâi a muzeului și filmulețelor de prezentare de se pot vedea acolo și apoi a Acropolelor. Vezi lucrurile un pic altfel când ești informat, mai ales dacă nu ți-ai făcut temele la istorie de acasă.

Cea mai faină chestie nouă de am văzut-o în Atena și despre care am aflat din completă întâmplare este Stavros Niarchos Foundation Cultural Center. Este un centru cultural imens și absolut genial. Nici măcar nu este complet terminat, dar arată nemaipomenit. Interiorul va găzdui Biblioteca Națională și alte spații cu diverse funcțiuni, zone de studiu, dotate cu calculatoare și tot ce mai trebuie, spații de proiecție etc. E un soi de Bibliotecă Națională a noastră, dar că este ultracool. Dar cea mai tare chestie la centrul ăsta este acoperișul. Acoperișul este o zonă imensă, în parte terasă acoperită cu vedere la mare, în parte grădină. Da, da, o grădină imensă ce pornește de la nivelul etajului 8 și se coboară în pantă lină până la nivelul solului. Este cred cea mai faină clădire modernă pe care am văzut-o în călătoriile mele, rivalizând poate doar cu Elbphilarmonie din Hamburg, despre care povesteam aici. Musai, dar musai de văzut, mai ales că accesul se face extrem de ușor, cu un minibus pe care îl pun la dispoziție gratuit. Iar la 10 minute de plimbare este pasarelă se ajunge la mare. Un port mic încă nu foarte interesant, dar suspectez abia în devenire.

Pentru o viziune completă de cel mai sus a orașului și chiar a mării din depărtare, de rezervat o după-amiază, preferabil la apus, pentru cocoțat sus pe Muntele Lycabettus. Pare înalt și greu accesibil din depărtare, dar nu este. În niciun caz nu merită banii dați pe teleferic pentru a-l accesa, pentru că ajungi lejer pe jos în circa 20 de minute. Iar priveliștea din vârf merită clar efortul. Plus că nu e deloc neplăcut să te plimbi prin cartierul de la baza muntelui, care e înțesat de blocuri destul de luxoase, magazinașe cochete și tot felul de restaurante și bărulețe simpatice. Tot în zona asta dacă ajungi, treci și pe la Parlament prin față să prinzi schimbarea gărzilor. Cea mare e doar duminica la 11 dimineața, în rest pe la diverse ore fix. Sunt maxim de simpatici băieții în colați, cu ciucurași la pantofi, de execută coregrafia cu maximă seriozitate, eleganță și atenție. Tot undeva în zona asta de oraș se mai găsește și Stadionul Panathenaic, singurul stadion din lume construit în totalitate din marmură. Și trebuie spus că, în ciuda trecerii anilor, arată impecabil.

Lăsând la o parte aceste câteva puncte de interes fixe, Atena pentru mine a fost despre toate străduțele micuțe și încâlcite de înconjoară Acropolele, pe care le-am bătut și răsbătut tot uimindu-mă de cât sunt de frumușele. Cartierul Monastiraki, probabil și cel mai cunoscut, cuprinde zona din jurul metroului cu același nume. Cu tot cu o arteră pietonală plină de magazine, o piață de vechituri de are loc duminica și furnicarul obișnuit al centrului centrului. Cartierul Plaka se desfășoară în zona metroului Acropoli și este mai puțin turistic și mai aerisit (în acest sens și magazinele de suveniruri au prețuri mai bune). Cea mai frumoasă și mai frumoasă în Plaka este bucățica numită Anafiotika. Niște cotloane ascunse chiar la baza dealului, cu case mititele, ferestre și uși colare, pisici leneșe și atmosferă de insule. Pe care o declar locul meu vechi preferat.

La capitolul atenții culinare aș menționa mâncarea tradițională (musaca, souflaki, tzatziki etc.) de la Thanasis, înghețata de la Le Greche, și prăjiturile și tartele, dar mai ales atmosfera de la Yiasemi.

Ca impresie generală și depășind puțin zona centrală, Atena e un mix destul de ciudățel, pe alocuri haotic și neașteptat, care mi-a amintit cel mai mult parcă de Istanbul, lipsindu-i însă fascinația orientală. O întindere mare, albă și monotonă de case și blocuri asemănătoare, cu spații verzi destul de rare, cu aspect arid, dar aerisit de briza maritimă. Cu străduțe dubioase, clădiri părăsite și pereți plini de grafitti. Cu oameni gălăgioși și nu prea simandicoși. Dar, una peste alta, o experiență de vacanță foarte plăcută și colorată.

Despre cazare: un apartament numai bun, așezat la 5 minute de Acropole și gestionat, culmea, de o româncă tare amabilă.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s