Rock Werchter. Mic rezumat de festival mare.

De ceva ani, de când am stabilit că unul dintre lucrurile mele preferate în viață sunt concertele și am început să merg cam la tot ce prind notabil, am hotărât că trebuie să ajung, măcar o dată, la un festival mare. Cât pe ce să renunț la idee după ce anul trecut am ajuns, fără să știu, la o reuniune muzicală extinsă, la Lollapalooza Berlin, și m-a cam debusolat haosul mulțimilor aferente unui festival serios. Dar apoi am zis că totuși nu pot renunța așa de ușor și trebuie să văd și eu un clasic.

Glastonbury era primul ce venea în minte, tata lor, în Europa cel puțin. Cum însă acolo mi s-a sugerat că singura opțiune de cazare este la fața locului, în cort, a trebuit să trec la următoarea cea mai bună variantă: Rock Werchter.

Pentru că eu nu stau la cort la festival. Ziceți-mi pretențioasă sau comodă, dar cert este că nu mă împac de fel cu lipsa unui pat și a unei băi. Iar dacă se mai adaugă condițiile meteorologice practic imposibil de prezis, ei bine deja cortul presupune mai multe variabile decât pot eu ca o persoană cu somn ușor și sensibilități multiple poate concepe.

Așadar să încep cu începutul. Există multe detalii pe care o sa încerc să le reunesc aici, astfel încât experiența mea să poată servi și drept ghid celor ce nu știu cu ce se mănâncă o incursiune de genul acesta.

Generale

Dacă te decizi să mergi, indicat este să-ți cumperi biletul de festival imediat ce se pun în vânzare. Adică în luna decembrie a anului anterior. Anul acesta un abonament pentru 4 zile a fost 236 euro și merită luat cu totul, pentru că o singură zi costă 100 euro, și dacă tot mergi până acolo, măcar să ai o experiență completă. Și mai indicat este, chiar mai din timp, să-ți iei cazarea, dacă nu stai cu cortul. Există locuri foarte bune în oraș, la prețuri care te duc cam la același cost cu închirierea unui cort la festival. Eu asta am făcut și mi-a fost nemaipomenit de bine. Tot de știu că nah poate sunteți ca mine și nu vă prindeți, că merchandise-ul se dă repejor, așa că dacă ai pus ochii pe ceva, ia, nu aștepta. Din prima zi preferabil. Dopuri de urechi ți se oferă la fața locului, gratuit, în cazul în care nu vii cu ele de acasă. E bine să le iei, pentru că o să ai nevoie, mai ales dacă stai mai în față.

Vremea în Belgia e schimbătoare. De unde până să plec se anunțaseră ploi în mai toate zilele și temperaturi de maxim 20 de grade, eu ajungând acolo pregătită pentru ce e mai rău, a plouat ceva mai mult doar sâmbătă, iar în rest mi-au lipsit clar o cremă de plajă și o pereche de sandale. Așa că mai bine luați de toate, ca să fie. Nu lucruri foarte bune, pentru că o să stați pe jos, pe iarbă, pe lângă garduri, deci e cu murdăreală. Dacă și plouă, cu atât mai mult. Util ar fi și ceva de pus pe jos.

Transport

Rock Werchter este așezat într-un sat, aflat la circa 15 km depărtare de orașul Leuven, aflat și el la circa 30 km de Bruxelles. Biletul de festival vine la pachet cu o călătorie gratuită cu trenul dus-întors de oriunde din Belgia. Când vii de la București ai diverse variante. Dacă ai norocul să aibă Tarom ofertă, poți prinde bilet de avion la 79 de euro de exemplu, cu tot cu bagajul de cală și aterizare pe Zaventem. Dacă nu, poți opta pentru oricare dintre low-costurile ce aterizează pe Charleroi. Prețurile pentru perioada respectivă sunt însă mai mereu măricele, iar dacă mai adaugi și un bagaj (lucru necesar atunci când mergi cu cortul sau iei cu tine diverse obiecte voluminoase precum cizme de cauciuc și altele) se ajunge cam la prețul de Tarom. Schepsisul ar fi următorul. De pe Zaventem ajungi cu trenul în Leuven în 13 minute, dar trebuie să plătești taxa specială de aeroport, Diablo, de 5,2 euro. De pe Charleroi faci vreo două ore, cu schimbat trenuri și autobuz, dar e gratuit. Odată ajuns în Leuven, ai la dispoziție în permanență autobuzuri gratuite care te duc și te aduc de la festival, în cam 15-20 de minute. Și circulă impecabil. Am așteptat între “deloc” la toate plecările și , să zicem, 10 minute, la plecările de la, la final de concert, când era fluxul de oameni mai mare. Condițiile de călătorie sunt excelente, prinzi mai mereu un loc pe scaun, nu există înghesuială, iar autobuzele vin unul după celălalt, în flux continuu. Eu, având experiența națională net inferioară, am apreciat acest lux. Singura parte mai neplăcută să zicem este că, de unde te lasă autobuzul și până la intrarea în festival mai ai de mers pe jos circa 20 de minute. E ok la dus, dar mai greuț la plecare, când ești deja obosit.

Acces și securitatea

Cu toate problemele și atentatele din ultimul timp, se pune mare accent pe securitate. Din câte am înțeles, spațiul de festival a fost îndepărtat chiar mai mult decât în anii precedenți de satul cu același nume, iar accesul cu mașinile a fost și el restricționat de la un anumit punct încolo. Poliția era prezentă peste tot, de la gara din Leuven, la stația de autobuz, la intrări și în zona de festival. Accesul efectiv se făcea cu control atent, detectoare de metale, verificat genți, scanat și verificat fizic brățările în fiecare zi. În prima zi, când sosea toată lumea asta a însemnat o coadă de circa 45 de minute, dar lucrurile s-au mai fluidizat apoi, timpul de stat la coadă fiind de vreo 15 minute.

Organizare și logistică

Festivalul este așezat practic pe un gazon imens, dar există și ceva copaci pe ici pe colo. Spațiul este foarte mare și aerisit, iar zonele de muzică sunt bine delimitate. Spre deosebire de Lollapalooza, unde mișcarea între scene se făcea destul de greu și existau porțiuni unde îngustarea ducea la o aglomerare excesivă, aici te puteai deplasa fără mari probleme dintr-o parte în cealaltă.

Exista scena mare, care are în fața ei două cercuri concentrice mai micuțe. În cercuri se intră între concerte, în limita unui număr decent de oameni. Întâi intri în cercul mai mare, iar din el în cel mai mic, fix în față. O ideea bună, zic eu, pentru cine chiar dorește să se afle în inima acțiunii.

Celelalte două scene, Klub C și The Barn, sunt practic două corturi imense, cam de dimensiunea Arenelor Romane așa din calculele mele, ce sunt amplasate unul lângă celălalt și ceva mai departe de scena mare. Și aici accesul se face până la un anumit număr de oameni, dar eu nu am prins niciodată vreunul dintre corturi pline și acces închis.

Necesități

Toaletele, element extrem de important în orice spațiu public închis și plin de oameni, sunt duse la un cu totul alt nivel comparativ cu ce vedem noi pe aici. Există patru zone mari alocate toaletelor mixte, toalete în care există lumină, hârtie igienică și se trage apa. Se trage apa!!! Mă rog, poate par nebună celor neinițiați, dar ăsta e deja un lux în astfel de condiții. Mai există și chiuvete la care apa este potabilă, deci poți să-ți reumpli sticla oricând dorești.

Mâncarea. Presupun că se stă bine la capitolul mâncare. Nu aș putea spune, pentru că eu mi-am propus să nu cheltuiesc niciun ban pe mâncare și băutură la acest festival. Și mi-a și ieșit. Tocmai pentru că mi-a pricinuit diverse alte cheltuieli substanțiale. Ai voie să intri cu ce vrei tu de mâncare, iar supermarketurile belgiene sunt pline de bunătăți. Așa că mi-am luat ba sandviciuri, ba orez cu lapte, ba prăjiturele. Iar de băut, am băut apă și oricum nu prea multă, pentru că o dată intrat în cercul mic, nu mai ieși de acolo. Eh, dar eu sunt mai extremă și nici nu prea beau alcool, ce pot zice. Pentru cei care vor totuși condiții normale, se achiziționează niște vouchere, mai ieftine înainte de festival, mai scumpe la fața locului, cu care îți iei tot ce dorești, de la burgeri, waffe, pizza, înghețată, la beri, sucuri și aperol. După posibilitățile financiare ale fiecăruia.

Atmosferă și public

Ca la orice festival, mulțimea este amestecată și variată. Sunt oameni de toate vârstele și toate tipurile. Sunt oameni costumați, oameni alcoolizați, cupluri, grupuri, oameni care vin de peste 10 ani la festival sau abia inițiați, belgieni, ruși, islandezi, englezi, francezi.  Sunt oameni care vin pentru muzică și oameni care vin pentru atmosferă. E o mare adunare de lume și mii de potențiali prieteni pe care ți-i poți face dacă dorești. Nimic nu unește mai bine decât pasiunea muzicală comună și alcoolul (hai și câte o țigară cu diverse pe post de pipa păcii). Dacă nu sari de la scenă la scenă cum am făcut eu, poți foarte bine să pierzi vremea prin zonele de relaxare sau de masă, poți participa la diverse activități distractive și câștiga suveniruri sau chiar bilete la ediția viitoare. Există posibilități pentru toată lumea și de plictisit, clar nu te plictisești. În cazul în care plouă mă gândesc că nu mai este la fel de distractiv, pentru că leneveala pe iarbă e mai dificilă, dar oricum, există cele două corturi mari în care te poți adăposti dacă situația devine critică.

Mi-au mai plăcut tare mult și cei din organizare și bodyguarzii, care sunt foarte prietenoși, știu ce este ăla setlist și sunt dornici să te ajute să-l obții dacă îi rogi. Iar dacă stai în față și văd cumva că dai semne de oboseală, vin chiar să te întrebe dacă ești în regulă.

Dacă ar fi să concluzionez aș zice că un festival mare este cu totul altceva față de ce am experimentat eu până în prezent și că pentru mine a avut numai plusuri. Poate mai puțin fericită am fost cu drumul Leuven-Werchter, dar e fezabil și a meritat confortul unui pat. Altfel mă bucur nespus că am trecut peste temerile inițiale și am făcut-o și pe asta. Cât despre muzică, care e partea ce mai bună, voi scrie separat mai pe larg.

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Călătorii, Evenimente, Muzici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s