Amsterdam. Dragoste la prima fereastră.

În călătoriile mele trecute, făcute în mare parte cu ceva ani în urmă, am umblat în principal prin țări latine. Am văzut orașe precum Parisul sau Roma, care mi s-au părut superbe, dar prea dezordonate parcă pentru stilul meu. Vorbesc aici de ideea de a trăi într-un loc, nu de a-l vizita. Excepție a fost Burges-ul, care mi s-a părut nemaipomenit de frumos, însă mult prea mic și puțin cosmopolit pentru a-ți menține viu interesul mai mult de două zile.

Așa că atunci când am ajuns în Amsterdam și am constatat că este un soi de Burges mai mare și mai complex, m-am îndrăgostit iremediabil și neașteptat. M-a cucerit cred de la prima străduță cu case mititele și cochete, cu ferestre larg deschise către interioare frumos amenajate, cu copaci înverziți și frumos aliniați. E vorba de ordine, de curățenie, de scara arhitecturii. Din clipa în care am coborât din autobuzul de aeroport, m-am simțit ca acasă.

Am avut parte de o super cazare și cred că și asta a contribuit la percepția asupra locului. Am stat într-un apartament, la etajul uneia dintre casele cele frumoase pe care le admirasem de afară. Locul era atât de simpatic decorat, așa de primitor, plăcut și liniștit, încât mai că mi-aș fi dat propria locuință pe el. Perfect situat la 10 minute de stația de autobuz pentru aeroport și alte 10 de zona centrală a orașului, cu vreo 3 supermarketuri foarte bine aprovizionate la câțiva pași distanță a fost mai mult decât perfect ca bază de explorare a orașului.

Cum Amsterdamul nu este foarte mare, nu am apelat deloc la transportul în comun pentru plimbările locale. L-am folosit însă fără nicio problemă pentru deplasările din jur. Totul funcționează ca la carte. Însă, am constatat că, mai mult decât orice, Amsterdamul este orașul bicicletelor. Lucru știut dinainte, dar realizat efectiv la fața locului, unde acestea au în mod clar prioritate și în fața mașinilor, și a pietonilor. Locul este plin de biciclete de toate feluri și culorile, cară bagaje, căței, copiii și sunt parcate mai peste tot.

Trebuie să mărturisesc că una dintre îndeletnicirile mele preferate în viață este privitul în casele oamenilor. Îmi place să văd interioare, arhitectură, decorațiuni, povești. Iar Amsterdamul și, îmi închipui, Olanda, este locul perfect în care poți face acest lucru. Pentru că perdele nu prea există. Sau, dacă există, au un rol strict decorativ, fiind frumos prinse în părți și lăsând totul la iveală. Iar interioarele…. raiul ochiului căutător de frumos. Camere înalte și luminoase, combinații surprinzătoare dar întotdeauna de bun-gust, amenajări moderne cu tușe retro, tablouri, sculpturi, lămpi și tot felul de stiluri perfect mixate. La asta se adăugă imagini cu copiii care se joacă, familii care beau un pahar de vin și discută în jurul unei mese sau pisici care lenevesc leneșe pe canapele. În esență, ferestrele din Amsterdam sunt niște vitrine cu povești, în care te poți uita la infinit.

Da, da știu că orașul este faimos și pentru alte vitrine, cele din Cartierul Roșu, dar nu pot zice că acelea m-am impresionat în vreun fel. Nah, fiecare cu propriile metehne. Nu am încercat prăjiturele și nu am fumat iarbă. Practic, am fost complet pe dinafara acestor elemente pentru care este, chipurile, atât de faimoasă capitala Olandei.

Am remarcat în schimb oamenii. Oamenii sunt relaxați, oamenii zâmbesc, oamenii fluieră sau fredonează melodii pe stradă, oamenii sunt amabili. Și nu, nu cred că toți oamenii ăștia au fumat ceva. Cred că așa sunt ei, pentru că asta înseamnă un anumit nivel de civilizație și de cultură. Nu e încrâncenare, frustrare și stres. Plus că oamenii-s frumoși. Și frumos îmbrăcați. Nu extravagant, dar simplu și curat, cu tente de elegant și artistic.

 

Maai departe. Prin oraș ce ar fi de vizitat? Păi eu nu-s tocmai persoană artistică, dar am mers la Muzeul Van Gogh și m-am minunat de minunile de le-a pictat omul acesta. Una e ce vezi în poze și filme, alta e realitatea. Iar tripticul realizat la finalul vieții, cu lanuri de grâu și ceruri albastre, este ceva incredibil. Am mai văzut Begijnhof, care este o treabă asemănătoare cu Beguinage-ul din Bruges și la fel de simpatică.

Am avut și o zi cam ploioasă, în care am eșuat pe rând prin diverse locuri interioare, mai mult sau mai puțin interesante. Mai întâi la NEMO Science Center, unde am fost complet epuizate de chirăiala și zbenguiala zecilor de copiii care testau și încercau chestii pe-acolo, și am scăpat doar undeva sus pe terasa cu vedere la oraș. Nu eram sigure cât a meritat incursiunea și am ajuns la concluzia că deloc, după ce am intrat în biblioteca publică a orașului, OBA, aflată la 1o minute depărtare. Nu știu cum vă imaginați voi o bibliotecă publică, dar eu una am fost complet luată prin surprindere de ce-am găsit acolo. O clădire imensă, scoasă parcă dintr-un film SF, extrem de bine organizată și compartimentată, cu cărți, cu filme, cu cd-uri, cu calculatoare, cu locuri special amenajate pentru copii, cu spații de studiu individual și chiar cu un super restaurant și o mega terasă amplasate la ultimul etaj (mult mai bine decât NEMO). Ce mai, să tot înveți, studiezi  sau pur și simplu pierzi vremea într-un astfel de loc. De aici ne-am continuat aventura indoors, luând un feribot gratuit de la gară până la EYE, institutul de film, realizat în același stil futurist și găzduind expoziții, filme și tot soiul de lucruri legate de arta cinematografică. Plus o cofetărie cu vedere la ape și gară. Tare rău mi-a părut că nu am prins cât am fost acolo proiecția filmului Samsara, care rulase până în urmă cu o săptămână. De verificat programul înainte dacă mergeți, pentru că nu se știe niciodată ce proiecții speciale puteți prinde.

În rest, ne-am plimbat fără ținte precise pe canale, am făcut poze, am văzut un concert Wild Beasts la Melkweg, am umblat prin Waterlooplein, piața de vechituri din centru, în mod regretabil, nu am ajuns la cea mai mare piață de vechituri din Europa, IJ Hallen, am descoperit unul dintre cele mai mișto second-handuri posibile, EPISODE, am admirat spațiul artistic și neconvențional din Hotel Droog, am mâncat bine de la supermarket, în general, și de la Wok to Walk și Pompadour, în particular.

 

Și am mai fost în câteva scurte excursii despre care voi scrie separat. Și am avut parte de vreme capricioasă, dar nu a prea contat. Oricum, am trecut Amsterdamul pe lista locurilor în care m-am regăsit perfect și m-aș întoarce oricând și de oricâte ori.

 

Leave a comment

Filed under Călătorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s