Tinderul durează trei ani

Pe principiul timpul zboară, am constat privind în urmă că se fac trei ani de când am instalat eu Tinderul pe telefon. Am scris după o săptămână, am scris după un an și am zis că ar fi interesant să mai scriu și după trei, dacă tot m-am decis să închid pentru o vreme aplicația. Așa niște concluzii, complet subiective desigur.

1. În Tinder, ca-n viață, e cu fluctuații. Uneori îl folosești mai intens, de plictiseală sau de singurătate. Alteori se întâmplă suficiente în viața reală, cât să uiți de el cu lunile. Am încercat o dată să îl schimb pe OKCupid, dar nu a mers. Culmea pentru că acolo se cerea prea multă informație.

2. Habar nu am ce gândesc bărbații. Comportamentele sunt uneori complet aleatorii și inexplicabile prin logica normală. Așa nu e bine. Alteori sunt banale. Nici așa nu e bine. Desigur, ca să nu fiu părtinitoare, aș putea fi perfect de acord atunci când ei spun că habar nu au ce gândesc femeile. Practic, una peste alta, habar nu avem ce gândesc oamenii. Pentru că oamenii îs ființe complexe.

3. Poți supraviețui pe Tinder și fără sex. Da, toată lumea susține că pentru asta a fost creată aplicația, dar eu pot dovedi contrariul. Ideea este să știi și să comunici clar ce vrei și să mai stabilești, pe cât se poate, ce vrea și celălalt. Ca mai peste tot politica optimă e pe bază de direct și deschis. Așa nu pierde nimeni vremea aiurea. Cu cât ai mai puține necunoscute, cu atât e mai simplă ecuația.

4. Bărbații români, în mare parte, nu sunt pe gustul meu. Sigur, asta e pe de o parte o dramă personală, legată mai ales de preferința pentru o anumită tipologie, caracterizată de ochi deschiși la culoare și păr blond, tipologie ce se regăsește destul de rar în panoplia locală. Dar și o problemă națională care ține de prezentarea virtuală, la care 99% dintre utilizatorii locali stau groaznic. De aici decurge și următorul punct.

5. În străinătate, cu mici excepții și cel puțin la nivel de primă impresie, oferta este net superioară. Mă gândesc că ține de un oarecare bun simț și bun gust ce se traduc în lucruri complet banale, gen o poză bine încadrată și clară sau o descriere amuzantă și deșteaptă. Ok, și poate niște gene mai bune. Am avut niște matchuri de toată frumusețea prin Portugalia și Belgia, iar de Londra, Viena sau Berlin nu mai comentez. Într-un final, pentru că am constatat că sunt prea ocupată să fac pe turistul ca să mă văd efectiv cu oamenii, și ajung doar mă oftic că nu am astfel de oportunități și acasă, nu prea am mai deschis Tinderul peste hotare.

6. O conversație fluidă e lucru rar și musai necesar. Când ai o anumită educație, experiență de viață, idei, cunoștințe, valori, gânduri, deja te aștepți să poți avea un dialog despre toate astea, la nivel mai mult sau mai puțin complex, cu potențialii parteneri virtuali. Un astfel de aliniament al planetelor nu se prea întâmplă. Cu această ocazie, am stabilit că nu îmi plac totuși bărbații care vorbesc prea mult. Mă obosesc teribil. Noroc că-s rari.

7. În Tinder e ca-n poker. Când ai o mână norocoasă, ține toată seara. Când n-ai o mână norocoasă, ține toată seara. Adică dacă te apuci să swipuiești și ți se arată destul de rapid un om decent, șansele sunt foarte mari să mai fie și alții în acestă serie. Dacă nu ți se arată nimic de la început, e destul de clar că poți să te oprești. Desigur, șirurile norocoase nu-s des întâlnite și trebuie să te ții de ele când apar. Aici vorbesc de România. În alte locuri sunt sigură că poți da din degete fără număr practic.

8. Cam știi după o primă conversație dacă există vreun fel de chimie intelectuală. Așa cum știi după o primă întâlnire dacă există vreun fel de chimie fizică. La ambele capitole te poți încăpățâna să încerci, pentru că totuși te gândești că e vorba de un om ok și poate-poate. Însă eu una, fără astea două chimii, nu am ajuns nicăieri oricât m-am chinui. Aici pot recunoaște că nu m-am chinuit suficient.

9. Am cunoscut oameni faini pe Tinder. Cei cu care nu am vrut să rup orice legătură au ajuns pe Facebook. Câțiva, puțini, la prieteni. Alții, în limbo, pe Messenger. Pe Tinder fac destul de des curat, nu las să se adune prea mult balast. Acum îmi pare rău că nu am procedat ca unul dintre tipii ce i-am cunoscut și care nu ștergea nimic. Adunase astfel vreo 500 și de matchuri. Ar fi fost interesant statistic să am niște cifre precise, dar cine credea că o să ajung aici?

10. De la o vârstă în sus, toți oamenii de pe Tinder, au ceva probleme de ordin emoțional, comportamental sau de alte naturi. Nu este o critică, doar o constatare. Pentru că-mi accept și recunosc propriile hibe, pot să recunosc și să accept hibele altora. Deprimări, probleme nerezolvate din copilărie, neîncredere, diverse obsesii… se găsesc de toate. E și aplicația asta doar o felie de realitate până la urmă și suntem cu toții imperfecți.

11. Una peste alta, Tinderul poate fi o experiență de autocunoaștere și autodezvoltare. Vorbești cu tot felul de oameni, afli tot felul de lucruri despre ei și despre tine. Îți dai seama ce nu îți place și ce îți place. Ieși din bulă, depășești zona de confort, deschizi orizonturile, lucrezi curajul. Poate fi util.

Dacă ar fi să trag linie și să mă gândesc la niște cifre aproximative, în 3 ani am avut probabil vreo 300 de matchuri, am vorbit cu vreo 100 de oameni, am ieșit cu vreo 30 la o întâlnire, cu 6 la a doua, cu 3 la a treia și cu 0 la a patra.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under Gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s