Imbold Nativ – Festival de gastronomie la sat. Bucate alese, istorie și tradiție.

Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată și depersonalizată, în care lucrurile se mișcă și se schimbă cu viteza luminii, devine din ce în ce mai important să ai parte de experiențe aparte de deconectare și relaxare. Să te bucuri de lucruri simple și bune. Așa că nu e de mirare că tot mai mulți oameni caută să se întoarcă spre rădăcini, tradiții și viața simplă, și să încerce să evadeze din orașe pe la țară, măcar când și când.

Povesteam aici despre cum am ajuns și eu la Viscri fix asta căutând și promiteam să revin să povestesc cum s-a întâmplat. Niște oameni faini  au pus la cale un eveniment fain. Adică Asociația Culturală Imbold alături de Viscri 32 au organizat Imbold Nativ – Festival de gastronomie la sat. Între 3 și 7 iulie s-a petrecut un soi de tur gastronomic și cultural ce i-a plimbat pe participanți prin patru dintre cele mai cunoscute sate transilvănene: Criț, Meșendorf, Saschiz și Viscri.

Weekend la Viscri. Viața la țară 2.0.

Eu am am copilărit în Ardeal. Am fost copil de țară. Julit în genunchi, alergat pe câmpuri, băutor de lapte spumos, umblat desculț pe uliță, iubitor de animale și natură. Am trecut mulți ani de atunci, dar lucrurile imprimate la începutul vieții sunt importante și rămân. Așa că eu m-am considerat mereu ardelancă în suflet și m-am regăsit în viața simplă de la țară.

În ultimii ani mi-am făcut vacanțele mai mult prin străinătăți, dar am tot urmărit cu interes dezvoltarea anumitor zone din țară și toate locurile frumoase care au apărut pe harta locală și în care poți fugi de toate și te poți bucura de o escapadă din haosul Bucureștiului.

Jurnal de TIFF 2019. 9 zile de viață perfectă la Cluj.

Vineri 31 mai

09.00. E agitație în aeroport în dimineața asta. Vine Papa. Irelevant. Plin de cunoscuți la poartă. Pe unii îi știu personal, pe alții de pe Facebook sau din vedere. Toată lumea e bine dispusă. Temperatura e perfectă.

13.00. Îs într-un vârf de deal de lângă oraș. S-a inaugurat un spațiu deosebit de fain. Îi zice CREIC. Cu ocazia festivalului și pentru încă două luni găzduiește Uzina de filme, un soi de atelier de cinematografie pentru amatori. A venit Michel Gondry. Regizorul. Eternal sunshine of the spotless mind. Vorbește nițel încâlcit. Cred că este ușor abțiguit. Sau pur și simplu francez. Centrul are o terasă de acoperiș absolut minunată. Un gazon suspendat cu vedere la verde. E un cer superb.

Voluntar la TIFF. Musai măcar o dată-n viață.

Prima dată am fost la TIFF acum 2 ani. Un weekend prelungit, cu un grup mic de prieteni, așa ca turiștii. A fost magnific, dar mult prea scurt. Am stat doar primul weekend, am plecat tare tristă și am știut încă de atunci că trebuie să revin. Anul ăsta cumva s-au aliniat planetele și am zis că e momentul să fac festivalul cum se cuvine. Am zis că merg singură, dar doar formal, pentru că știu o grămadă de oameni implicați în organizare și în domeniu. M-am trezit destul de târzior, cu vreo lună înainte, la doar câteva zile după ce se închiseseră acreditările, așa că am întrebat în stânga dreapta ce s-ar putea face și mi s-a zis: “Fă-te voluntar.”

Amsterdam. Dragoste la prima fereastră.

În călătoriile mele trecute, făcute în mare parte cu ceva ani în urmă, am umblat în principal prin țări latine. Am văzut orașe precum Parisul sau Roma, care mi s-au părut superbe, dar prea dezordonate parcă pentru stilul meu. Vorbesc aici de ideea de a trăi într-un loc, nu de a-l vizita. Excepție a fost Burges-ul, care mi s-a părut nemaipomenit de frumos, însă mult prea mic și puțin cosmopolit pentru a-ți menține viu interesul mai mult de două zile.