Rock Werchter 2017. Supradoză de fericire muzicală.

Lăsând la o parte lucrurile de natură practică și logistică referitoare la Rock Werchter, despre care am povestit aici, festivalul a fost totuși despre muzică. Și cred că este până la urmă bine că am așteptat până acum în viața mea muzicală pentru a merge la un eveniment de asemenea anvergură. Să mă explic. Către începuturile mele de fan concertistic, mergeam la orice îmi plăcea cât de cât, nu triam prea mult. Cu trecerea timpului și rafinarea gusturilor muzicale am ajuns să fiu mai selectivă. Iar când mergi la un festival mare, este bine să fii selectiv. Pentru că altfel o iei razna.

Rock Werchter. Mic rezumat de festival mare.

De ceva ani, de când am stabilit că unul dintre lucrurile mele preferate în viață sunt concertele și am început să merg cam la tot ce prind notabil, am hotărât că trebuie să ajung, măcar o dată, la un festival mare. Cât pe ce să renunț la idee după ce anul trecut am ajuns, fără să știu, la o reuniune muzicală extinsă, la Lollapalooza Berlin, și m-a cam debusolat haosul mulțimilor aferente unui festival serios. Dar apoi am zis că totuși nu pot renunța așa de ușor și trebuie să văd și eu un clasic.

Viena. Un oraș optim. Partea II.

Dacă în prima parte dedicată orașului Viena am înșiruit diverse “utilități” și “plătibile”, în a doua aș vrea să detaliez puțin despre ce poți întreprinde fără costuri.

“Gratuite”. Nu costă chiar totul la Viena. În fapt sunt multe lucruri faine pe care le poți accesa liber. De exemplu, minunăția numită Hundertwasserhaus, la care visam de ani buni, se vizualizează gratuit. E vorba probabil de cel mai colorat bloc de apartamente posibil, creat de arhitectul Hundertwasser, la care eu una am apreciat mai ales copacii de pe acoperiș.

Viena. Un oraș optim. Partea I.

De 1 mai eu nu merg la mare. Nu am fost niciodată, în principiu pentru că apa-i prea rece. De 1 mai-ul ăsta, după îndelungi căutări și fofilări, cumva am ajuns să pun ștampila câștigătoare pe o destinație mai degrabă căutată în sezonul rece pentru atmosfera festivă. Viena. Evaluând triada Șnitel-Ștrudel-Șonbrunn ca fiind combinația optimă și trecând peste biletul de avion relativ scumpicel de 100 euro, prin comparație cu alternativele lowcost, am zis că, fără doar și poate, capitala austriacă o să fie fix ce trebuie.

Primul TIFF nu se uită niciodată

De ani de zile, de când am început să tot cunosc oameni din industria filmului și creativității, tot aud despre cât de fain frumos este la TIFF. Tot de ani de zile, încerc să ajung să văd cu ochii mei care-i treaba.

Iaca abia în 2017, prin sincronizarea astrelor și a mini-vacanței de 1-5 iunie, am reușit să ajung și eu la Cluj “când este el cel mai frumos”. Întâmplător a fost și prima vizită în capitala Ardealului în care am stat mai mult de o zi, așa că trebuie să povestesc aici pe scurt despre descoperirile făcute.