Amintiri din copilărie

Aveam o geantă cu Mickey Mouse. Atârna în cuierul din cămară, lângă harta României și făcălețul de lemn. Cu ea mergeam la grădiniță. În ea îmi punea bunica în fiecare zi pachetul. Un sandvici sau două cu pâine de casă și dulceață sau untură sau ce se mai găsea.

Dormeam în camera din față și întotdeauna dormeam mult și bine. Pernele erau mari și pătrate, umplute cu puf și pene de gâscă. Sub plăpumi era mereu cald.

Continue reading

Advertisements

Leave a comment

Filed under Gânduri

Septembrie în Salento

În sudul Italiei am ajuns prima dată acum trei ani. La vremea aceea ținta a fost Bari, cu extensie pe zona numită Puglia. Și cum vacanța a fost una perfectă pentru final de septembrie și tras de vară, iată anul acesta, fix în aceeași perioadă, am decis să revin în zonă. De data asta chiar mai la sud, în tocul cizmei, numit Salento. Zonă destul de aridă, așezată între mările Tireninană și Adriatică, și întinsă cu livezi de măslini și cactuși gigantici.

Continue reading

Leave a comment

Filed under Călătorii

Aldous Huxley și Minunata lume nouă. Sau despre, cred, cartea mea preferată.

Nu prea recomand eu cărți. Și nici nu scriu recenzii despre. Unica excepție a fost Hygge, pe care mai mult am trashuit-o. Asta a fost. Așa că dacă tot am vorbit despre un mare minus, am zis să scriu și despre un mare plus.

De ceva ani tot aud despre Aldous Huxley și Minunata lume nouă. Cel mai bine îmi amintesc de o vară acum vreo 4-5 ani la mare, când un băiat de îl cunosc stătea întins lejer pe un cearceaf alb în Vama Veche la nudiști și o citea. Mi-a recomandat-o, i-am recomandat și eu Atlasul norilor și aia a fost discuția despre cărți.

Continue reading

Leave a comment

Filed under Gânduri

Sankt Petersburg. Despre opulența trecutului.

La Sankt Petersburg țineam să ajung când sunt Nopțile Albe. Tărâm destul de nordic fiind, beneficiază și el de câteva săptămâni bune în care noaptea nu-i chiar atât de noapte și întunericul nu e chiar atât de întunecat. Undeva între final de mai și final de iulie, cu perioada cea mai cea la mijloc, orașul este practic toată ziua învăluit în lumină. Am mai trăit ceva similar la Copenhaga. În felul ăsta, parcă zilele par mai lungi și timpul se dilată. Din păcate, când umbli de dimineață până seara, cum am făcut noi, nu prea mai reziști să profiți și de lumina nocturnă.

Continue reading

Leave a comment

Filed under Evenimente

Licu. O poveste despre un om frumos.

Nu prea pot zice că mă omor eu cu documentarele. Văd câte unul când și când, dar mă prind greu. Nu mă omor nici cu filmele românești. Prea multă dramă, apăsare și psihoză. Dar, mă rog, nu sunt vreo specialistă sau critic de film. Am văzut însă zilele astea filmul Licu, o poveste românească, un documentar românesc. Și trebui să spun că mi-a plăcut tare mult.

Continue reading

5 Comments

Filed under Evenimente